Post-nationalization property restitution: ownership via accession despite compensation on adjacent parcel

Asupra recursului de față;

Din contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 1 aprilie 2004, numitele D.D., M.C., M.O. și P.O. au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P. SA anularea deciziei nr. 7 emisă de aceasta la data de 15 decembrie 2003, prin care a fost respinsă cererea de restituire a imobilului, construcție situat în comuna Tărtășeștii de Jos, sat Slăvești, județul Teleorman.

Contestatoarele au solicitat desființarea deciziei și pe fond obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului solicitat.

În motivarea contestației s-a arătat că decizia administrativă a considerat că nu există dovezi suficiente cu privire la titlul de proprietate al autoarei lor C.E. O astfel de soluție este însă nelegală, actele depuse ca anexă la notificare atestând în mod cert că autoarea contestatoarelor și soțul acesteia au dobândit 1000 mp teren prin act autentic, edificând ulterior o construcție care le-a servit drept locuință și sediu al unei farmacii.

În privința construcției s-a susținut că dreptul de proprietate al autoarei contestatoarelor are la bază accesiunea imobiliară.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că nu s-a dovedit dreptul de proprietate al autoarei contestatoarelor pentru construcția în litigiu.

Examinând probatoriile administrate, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 583 din 17 iunie 2004, a respins contestația ca neîntemeiată.

Instanța a reținut, în esență, așa cum s-a motivat și în decizia administrativă atacată, că nu s-a făcut dovada de către contestatoare că autoarea lor ar fi fost titularul dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe teren.

Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1307 din 8 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a reținut, în esență, suplimentând probatoriile cu martori și expertiză topometrică, că deși s-a dovedit existența construcției deținute în prezent de pârâtă, acest edificiu nu se situează pe terenul proprietatea contestatoarelor astfel cum li s-a constituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ci pe o altă parcelă, având numărul topografic 477.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că toate înscrisurile și anume titlul de proprietate asupra terenului, adresa nr. 2625 din 27 iunie 2003 eliberată de Primăria comunei Tărtășeștii de Jos, procesele-verb ale din 1952 și 1953 privind naționalizarea imobilului, se coroborează cu declarațiile martorilor și expertiza topometrică și conduc la concluzia că autoarea contestatoarelor și soțul ei au edificat clădirea în anul 1946, fără autorizație, iar în temeiul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate este de necontestat.

S-au depus în recurs conform prevederilor art. 305 C. proc. civ., adresele nr. 828 și 829 din 13 martie 2006 eliberate de Primăria comunei Tărtășeștii de Jos.

Recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Cu înscrisurile depuse inclusiv în recurs, contestatoarele au făcut dovada deplină a susținerilor lor cu privire la singurul aspect rămas controversat și pe care instanța de apel și-a motivat soluția și anume dacă edificarea, de către autoarea lor, a construcției (locuință și farmacie) s-a făcut pe terenul ce în mod necontestat îi aparținea sau nu. În acest sens, ambele instanțe au dat o interpretare greșită prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu privire la proba dreptului de proprietate.

În mod necontestat soții C. au dobândit prin acte autentice succesive, două parcele de teren de câte 1000 mp, iar pe una dintre ele au edificat în anul 1946 o clădire ce le-a servit ca locuință și sediu de farmacie.

Constatările raportului de expertiză topometrică se coroborează sub acest aspect cu proba testimonială și cu adresele emise de primăria locală, atestând edificarea clădirii în anul 1946; urmare a naționalizării, construcția s-a aflat succesiv în deținerea unor instituții din domeniul farmaceutic iar prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 contestatoarelor li s-au atribuit în compensare alte parcele de teren, aflate în apropiere.

Aceasta constituie explicația, dovedită cu înscrisuri necontestate, a împrejurării, pe care Curtea de Apel nu a lămurit-o, că în prezent clădirea farmaciei se află în afara parcelelor atribuite conform Legii nr. 18/1991 (adresa nr. 829 din 13 martie 2006 a Primăriei comunei Tătărăștii de Jos).

O astfel de situație nu poate însă constitui un argument pentru respingerea solicitării de restituire în natură a imobilului, dreptul de proprietate asupra construcției, dobândit prin accesiune imobiliară, fiind în afară de orice dubiu.

Cum și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a bunului sunt în mod cumulativ întrunite, Înalta Curte urmează ca în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 314 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze ambele hotărâri și, rejudecând pe fond, să admită contestația astfel cum a fost formulată.

Va fi anulată decizia administrativă și se va dispune obligarea intimatei-pârâte să restituie în natură imobilul ce a făcut obiect al notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții D.D., M.C., M.O. și P.O. împotriva deciziei civile nr. 1307 din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 583 din 17 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. și pe fond:

Admite contestația formulată de reclamanți.

Anulează decizia nr. 7 din 15 decembrie 2003 emisă de SC P. SA și obligă pe pârâta SC P. SA să restituie în natură reclamantelor imobilul construcție situat în comuna Tărtășeștii de Jos, sat Slăvești, județul Teleorman identificată prin parcela 477 conform expertizei efectuate de expertul N.A. (fila 46 dosar apel).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.