Land restitution under Law No. 10/2001: sufficiency of expropriation annex lists and fiscal records as proof of ownership
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and quashed the lower court decisions, remanding the case to the first-instance court for a new trial, effectively allowing the heirs' claim to proceed despite the prior dismissal. The dispute concerned the restitution of a parcel of land expropriated under a 1983 decree, where the heirs challenged the Mayor's refusal to restitute the property on the grounds that they failed to prove ownership. The decisive legal basis was the interpretation of Article 22 of Law No. 10/2001, which the Court held encompasses not only original title deeds but also supplementary documents such as annex lists to expropriation acts and agricultural register extracts; the Court found that such documents create a relative presumption of ownership sufficient to satisfy the evidentiary burden in the absence of contrary proof, rendering the lower courts' rejection of the evidence essentialy unlawful under procedural law.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Land restitution under Law No. 10/2001: sufficiency of expropriation annex lists and fiscal records as proof of ownership: De altfel, prezumția relativă de proprietate descrisă a fost expres legiferată ulterior prin art. 221 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Titlul I art. I pct. 52 din Legea nr. 247/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, C.I.M., C.I.I., C.I.G., C.I.M. și C.I.Ș., în calitate de moștenitori ai defunctului I.C., au solicitat Primăriei municipiului Mangalia restituirea în natură a unui teren în suprafață de 503 mp sau contravaloarea lui în cuantum de 100.600 dolari S.U.A.
Primarul municipiului Mangalia a emis dispoziția nr. 116 din 5 februarie 2004, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că solicitanții nu au calitate de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
C.I.Ș. s-a adresat justiției în temeiul prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, cerând anularea dispoziției și restituirea terenului, scop în care a susținut că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, care a fost expropriat prin Decretul nr. 449/1983.
Contestația astfel formulată a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, iar apelul declarat de C.I.Ș. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 15/C din 12 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Amândouă instanțele au reținut că la dosarul cauzei nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, fiind lipsite de forță probantă înscrisurile care atestă că în perioada 1942-1975 I.V.C. a figurat ca proprietar în evidențele fiscale și că terenul a fost expropriat pe numele moștenitorilor defunctului I.V.C. prin Decretul nr. 449/1983, din moment ce în perioada 1980-1983 terenul nu a mai figurat în registrul fiscal și nu există proces verbal de preluare a bunului expropriat.
C.I.Ș. a declarat recurs susținând că instanțele au încălcat legea când au statuat că nu s-a făcut dovada dreptului pretins.
Recursul este întemeiat.
Instanțele au rezolvat greșit pricina pe cale de excepție constând în lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate pretins.
În înțelesul noțiunii de „acte doveditoare ale dreptului de proprietate”, art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării prezentei cauze în primă instanță și în apel, nu are în vedere doar înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, ci și orice alte înscrisuri care întregesc sau suplinesc înscrisurile originare, cum ar fi, așa cum este cazul în speță, mențiunile din listele anexe la actul de expropriere sau orice act emanând de la o autoritate din perioada preluării abuzive a imobilului, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective (de exemplu, extrasele de pe registrul agricol).
De altfel, prezumția relativă de proprietate descrisă a fost expres legiferată ulterior prin art. 221 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Titlul I art. I pct. 52 din Legea nr. 247/2005.
În raport cu normele legale enunțate, în lipsa unor probe contrare, înscrisurile aflate la dosarul cauzei prezumă calitatea contestatorilor de proprietari ai imobilului la data exproprierii acestuia, astfel că, soluțiile date cauzei sub acest aspect sunt esențial nelegale în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce impune admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., precum și judecarea pricinii în fond, scop în care cauza va fi trimisă tribunalului în primă instanță competent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul C.I.Ș. împotriva deciziei civile nr. 15/C din 12 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.