Challenge to Tax Audit for Profit and Dividend Taxes Dismissed Due to Failure to Specify Valid Grounds of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s decision that had previously dismissed the taxpayer’s administrative litigation suit. The dispute concerned the legality of a financial audit report and a subsequent ministry decision imposing additional tax liabilities for profit and dividend taxes, along with VAT obligations, for the period April 1998 to December 1999. The court held that the appeal was inadmissible because the appellant failed to specify valid grounds of appeal in compliance with procedural law, and it found no abuse or illegality in the administrative acts; specifically, the tax authority correctly excluded a payment made under a specific emergency ordinance (O.U.G. 163/2000) because the society’s eligibility for debt reduction under that norm was not part of the audited period’s scope, and the taxpayer failed to prove proper remittance of dividends as required by O.U.G. 26/1995.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Challenge to Tax Audit for Profit and Dividend Taxes Dismissed Due to Failure to Specify Valid Grounds of Appeal: Cât privește impozitul pe dividende, reclamanta nu a făcut dovada că a evidențiat și virat conform art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende aferente anului 1997. Ca atare, se datorează majorări de întârziere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2002 la Curtea de Apel Brașov, SC L. SA a declarat recurs împotriva sentinței nr. 267 din 19 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea sentinței atacate și suspendarea executării actului de control financiar nr. 24125/A din 28 februarie 2000, până la soluționarea recursului.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința civilă nr. 267 din 19 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L. SA Brașov.
De precizat că, prin acțiunea în contencios administrativ, SC L. Brașov a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov și Administrația Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei nr. 1163 din 30 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 24125 din 28 februarie 2001.
Controlul efectuat de reclamantă a privit perioada aprilie 1998 -31 decembrie 1999, cu privire la impozitul pe profit și impozitul pe dividende.
Cu această ocazie, s-a constatat că ordinul de plată invocat de reclamantă pentru aplicarea O.U.G. nr. 163/2000, față de plata făcută la 30 octombrie 2000, impozit pe profit în sumă de 12.062.959 lei, urmează a fi luat în calcul la verificările ulterioare, pentru că încadrarea societății în dispozițiile O.U.G. nr. 163/2000 nu a făcut obiectul controlului efectuat, astfel că, în mod corect, nu a fost avută în vedere plata din 30 octombrie 2000 (O.U.G. nr.163/2000 reglementează diminuarea arieratelor la bugetul de stat).
Cât privește impozitul pe dividende, reclamanta nu a făcut dovada că a evidențiat și virat conform art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende aferente anului 1997. Ca atare, se datorează majorări de întârziere.
Cât privește T.V.A., s-a probat că încălcarea art. 8 din O.G. nr. 11/1996 și art. 23 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerul Finanțelor nr. 620 din 6 mai 1997.
Motivele de recurs invocate de reclamantă sunt, de fapt, prezentarea modului în care societatea comercială privește controlul efectuat, reiterând ceea ce a prezentat și curții de apel cu ocazia judecării cauzei de față și cu privire la care curtea de apel s-a pronunțat motivat.
Deci, în condițiile în care recurenta nu a circumscris motivele de recurs, în condițiile art. 304 C. proc. civ. și în condițiile în care sentința atacată a răspuns criticilor formulate de reclamantă, în fața acestei instanțe prin cerere de chemare în judecată, recursul de față este neîntemeiat și va fi respins, întrucât nu s-a dovedit caracterul abuziv sau ilegal al actelor administrative atacate (procesul-verbal de control nr. 24125 din 28 februarie 2001 și decizia Ministerului Finanțelor nr. 1163 din 30 iulie 2001).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC L.. SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 267/F din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.