Expropriated land restitution: Preclusive effect of prior retrocession judgment barring in-kind restoration under subsequent expropriation reparations law

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989 a fost expropriată suprafața de 456,21 mp teren de la M.G.M. în scopul construirii unor apartamente și dotări tehnico-edilitare aferente în municipiul Piatra Neamț.

Din terenul astfel expropriat, suprafața de 376,50 mp a fost retrocedată lui M.G.M. și fiului său M.M.M. în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 prin sentința civilă nr. 123 C din 20 iulie 2000 pronunțată de Tribunalul Neamț, instanță care a constatat că diferența de 79,71 mp nu poate fi retrocedată, întrucât este folosită potrivit scopului exproprierii, dat fiind că suprafața de 44,21 mp este efectiv ocupată de un bloc de locuințe, iar suprafața de 35,50 mp constituie zonă de protecție.

Pe cale de notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, M.G.M. și M.M.M. au solicitat Primăriei municipiului Piatra Neamț restituirea în natură a întregului teren expropriat pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri în valoare de 500 milioane lei.

Primarul municipiului Piatra Neamț a emis dispoziția nr. 3862 din 2 iulie 2004, prin care a respins cererea de restituire în natură și a făcut ofertă solicitanților de măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 53.774.917 lei constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau, la alegere, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Prin contestație formulată potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, M.G.M. și M.M.M. au solicitat anularea dispoziției și, în principal, restituirea în natură a întregului teren expropriat pe vechiul amplasament, iar în subsidiar fie compensarea cu un alt teren, fie despăgubiri bănești într-un cuantum mai mare decât cel oferit.

Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 663/C din 10 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă.

Contestatorii au declarat apel, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 35,50 mp apreciat ca fiind liber și măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 44,21 mp ocupată de blocul de locuințe nr. 5 într-un cuantum egal cu valoarea de piață a terenului, considerând ca fiind modică oferta primarului de 674.632 lei/mp.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 508 din 12 septembrie 2005, prin care a admis apelul și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis contestația, a anulat în parte dispoziția emisă de primar și l-a obligat pe primar să emită o nouă dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată pentru terenul în suprafață de 79,71 mp.

Contestatorii au declarat recurs solicitând casarea deciziei date în apel în sensul menținerii dispozițiilor privind măsurile reparatorii prin echivalent numai cu privire la suprafața de 44,21 mp, iar pentru terenul de 35,50 mp aceste dispoziții să fie înlocuite cu măsura reparatorie a restituirii în natură.

Dezvoltând în fapt recursul, dar fără a-l încadra în drept, contestatorii au susținut că instanța de apel a încălcat principiul prevalenței restituirii în natură consacrat prin Legea nr. 10/2001 și confirmat prin Legea nr. 247/2005, precum și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care nu prevăd zone de protecție P.S.I.

Recursul astfel motivat este încadrabil în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și nu este întemeiat.

Regimul juridic al terenului în suprafață de 35,50 mp cerut a fi restituit în natură a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 123 C din 20 iulie 2000 pronunțată de Tribunalul Neamț, opozabilă contestatorilor, în sensul că nu este retrocedabil persoanelor expropriate și/sau moștenitorilor acestora întrucât a fost folosit potrivit scopului exproprierii ca zonă de protecție a unuia din blocurile de locuit pentru a căror construcție a avut loc exproprierea.

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia s-a cerut restituirea în natură, nu conține dispoziții diferite față de Legea nr. 33/1994 cu privire la regimul juridic al terenurilor expropriate.

Astfel, atât art. 35 din Legea nr. 33/1994, cât și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prevăd că sunt retrocedabile sau restituibile în natură (termeni cu aceeași semnificație juridică) terenurile rămase libere ca urmare a nefolosirii lor potrivit scopului exproprierii, ultimul act normativ reglementând în plus dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile expropriate ocupate de construcții noi și pentru cele necesare bunei utilizări a construcțiilor noi.

Așadar, odată ce regimul juridic al terenului a fost definit ca nefiind retrocedabil în temeiul Legii nr. 33/1994 prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, el nu poate fi schimbat în noul proces pornit în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru aceleași criterii avute în vedere în anteriorul proces, decât dacă ulterior au intervenit modificări care să determine un alt regim juridic, ceea ce însă nu este cazul în speță.

În raport cu aceste considerente, corect instanța de apel a hotărât că suprafața de 35,50 mp, având regimul juridic de zonă de protecție a unui bloc de locuințe, nu este restituibilă în natură, asemenea statuare neîncălcând textele legale invocate de recurenți, ci reprezintă aplicarea uneia dintre excepțiile prevăzute de lege de la regula restituirii în natură.

Consecință tuturor celor ce preced și potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de M.G.M. și M.M.M. împotriva deciziei civile nr. 508 din 12 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.