Judicial overreach in awarding political persecution benefits exceeds material competence reserved for administrative commissions under Decree-Law 118/1990.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff's appeal, leaving the Court of Appeal’s decision in force, which rejected the lower court’s attempt to amend its original judgment. The dispute concerned a request for the material correction of a civil judgment that had initially only acknowledged the plaintiff’s political persecution as a Catholic priest between 1965 and 1970, without explicitly granting the statutory rights under Decree-Law 118/1990; the plaintiff argued this omission constituted a material error, while the defendant contended the lower court had exceeded its jurisdiction by directly awarding entitlements. The court held that the addition of specific legal provisions granting rights was not a material error under Article 281 of the Civil Procedure Code, but rather a substantive ruling that encroached upon the exclusive competence of the Commission within the General Directorate of Repression and Security to verify eligibility and assign benefits under Article 8 of Decree-Law 118/1990, as judicial courts are limited to merely establishing the fact of persecution under Article 11.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 281 C. proc. civ, art. 304 pct. 19 C. proc. civ; Judicial overreach in awarding political persecution benefits exceeds material competence reserved for administrative commissions under Decree-Law 118/1990: - instanța de fond nu a făcut altceva decât conform art. 281 C. proc. civ. a completat dispozitivul sentinței cu textele de lege invocate, respectiv art. 1 alin. (1) lit. e și art. 9 din Decretul-lege 118/1990.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Miercurea Ciuc reclamantul A.J.A. solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.M.S.S. Harghita să se constate că în perioada 1 iulie 1965-1 iunie 1970 a fost persecutat din motive politice, fiind împiedicat să-și exercite profesia de preot catolic și strămutat în diferite localități din țară.
Prin sentința nr. 1087 din 6 iulie 2003 Judecătoria Miercurea Ciuc a admis acțiunea în baza art. 111 C. proc. civ.
Prin încheierea din 16 iunie 2003 instanța de fond a admis cererea de îndreptarea erorii materiale formulate de reclamant și a dispus îndreptarea dispozitivului hotărârii, în sensul că alin. (2) al acestuia va avea următorul conținut „în baza art. 111 C. proc. civ. combinat cu art. 1 alin. (1) lit. e), art. 2 alin. (4) și art. 9 din Decretul-lege 118/1990 constată că reclamantul nu și-a putut exercita ocupația de preot romano-catolic în perioada 1 iulie 1965-1 iunie 1970, perioadă în care a fost persecutat din motive politice”.
Împotriva încheierii a declarat apel pârâta arătând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ., iar încheierea a fost pronunțată cu încălcarea legii și cu depășirea competenței materiale a instanțelor de judecată.
Prin decizia nr. 155 A din 13 noiembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea de îndreptare a dispozitivului sentinței formulate de reclamant.
Instanța de apel a reținut că prin încheierea atacată s-a stabilit că reclamantul a fost persecutat din motive politice și i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) și art. 9 din Decretul-lege 118/1990, însă organul competent și abilitat în acest sens este comisia care funcționează în cadrul D.G.M.S.S. Instanța și-a depășit competența materială, în sensul că reclamantului i s-au stabilit și acordat drepturi cu încălcarea legii (art. 11 din Decretul-lege 118/1990).
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul în temeiul art. 304 pct. 19 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- în speță este vorba de o omisiune care potrivit art. 281 C. proc. civ. poate fi îndreptată oricând;
- instanța de fond nu a făcut altceva decât conform art. 281 C. proc. civ. a completat dispozitivul sentinței cu textele de lege invocate, respectiv art. 1 alin. (1) lit. e și art. 9 din Decretul-lege 118/1990.
Recursul este nefondat.
Greșelile materiale care pot fi îndreptate prin mijlocirea prevederilor art. 281 C. proc. civ. sunt greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților sau cele de calcule, precum și alte greșeli strecurate în hotărâre, care pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei cereri.
Noțiunea de greșeală materială are, în sensul textului citat, înțelesul de eroare materială vizibilă săvârșite cu ocazia redactării hotărârii.
Prin decizia atacată s-a apreciat în mod corect că instanța de fond, admițând cererea de îndreptare a dispozitivului sentinței și incluzând în acesta și dispoziția privitoare la acordarea drepturilor în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege 118/1990 și-a depășit competența materială.
Stabilirea situațiilor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege 118/1990 nu intră în competența instanțelor judecătorești, ci, potrivit art. 8 din același act normativ, a comisiei care funcționează în cadrul DGMSS.
Instanța de judecată este competentă să constate doar faptul că persoanele nu au putut să-și exercite profesia, sau, după caz ocupația pe perioada cât au fost urmărite de organele de represiune din motive politice, conform art. 11 din Decretul-lege 118/1990.
Ca atare instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.J.A. împotriva deciziei nr. 166 A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.