Maintenance of preventive detention despite first-instance conviction: threat to public order and continued applicability of detention grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to maintain his preventive detention. The dispute concerned a request for release on the grounds that the grounds for pre-trial detention no longer existed, regarding charges under Law No. 143/2000 for which the defendant had already been sentenced to 7 years and 6 months imprisonment in the first instance, a judgment currently under appeal. The court held that release would endanger public order given the nature and gravity of the offenses and their manner of commission, finding that the requisite indicators under Article 143 of the Code of Criminal Procedure remained valid and that one of the grounds specified in Article 142(1) was present, ultimately applying Article 38515(1)(b) to reject the motion and ordering the payment of 140 lei in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 136 C. proc. pen, art. 143 C. proc. pen, art. 142 alin. (1) C. proc. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention despite first-instance conviction: threat to public order and continued applicability of detention grounds: Inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni la Legea nr. 143/2000, în prezent cauza aflându-se în apel, instanță care s-a confirmat dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., apreciind că se justifică menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest a inculpatului T.F.E.
S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., ce prevăd scopul și categoriile măsurilor preventive și ale art. 143 C. proc. pen., referitor la existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cerceta, în prezenta existenței a acel puțin a unui temei din cele prevăzute de art. 142 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.F.E., solicitând punerea în libertate pe motivul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă.
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni la Legea nr. 143/2000, în prezent cauza aflându-se în apel, instanță care s-a confirmat dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., apreciind că se justifică menținerea arestării preventive.
Înalta Curte apreciază că în raport de textele mai sus invocate, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor modalitatea concretă de săvârșire a acestuia, lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F.E. împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 14495/3/2006 (nr. vechi:3312/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2006.