Judge's involvement in initial preventive detention renders subsequent appeal trial invalid due to statutory incompatibility

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 14 august 2006, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul S.L., zis C., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2006 la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul M.G., zis D., la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2006 la zi.

Pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpații vor fi lipsiți de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Conform art. 353 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 10 martie 2006, după o înțelegere prealabilă, inculpații M.G. și S.L. au pătruns în curtea locuinței părții vătămate C.I. și au luat o ladă metalică în care se aflau boabe de porumb, iar în momentul în care au fost surprinși, au abandonat lada, au întrerupt curentul electric și au aruncat cu pietre și vase de bucătărie spre partea vătămată, amenințând-o cu moartea, pentru a-și asigura scăparea.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate C.I., procesele verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire, planșele foto, declarațiile martorilor B.G.M., C.M.D., V.L. și V.M., precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiați pe parcursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă în timpul cercetării judecătorești au revenit, fără a mai recunoaște violențele și amenințările asupra părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 699 din 3 octombrie 2006, a admis apelurile declarate de inculpații M.G și S.L., a desființat, în parte, sentința penală nr. 277 din 14 august 2006 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, și în fond, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. proc. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 martie 2006 la 3 octombrie 2006 și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recursuri inculpații M.G. și S.L. solicitând, prin apărătorul din oficiu, admiterea acestora pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., cerând, în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că fapta nu există, întrucât au încercat să intre în domiciliul părții vătămate, au luat lada metalică, dar au abandonat-o pe treptele locuinței, fără a o scoate astfel din sfera de apropriere a părții vătămate, de fapt, deplasând-o foarte puțin în aceeași incintă.

Într-un prim subsidiar, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de furt calificat, arătând că nu sunt elemente de violență care să justifice actuala încadrare a faptei, respectiv tâlhăria.

Într-un ultim subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale.

Totodată, inculpatul M.G., lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului, a mai arătat că declarațiile părțile vătămate sunt contradictorii, că lada avea 400 kg și nu ar fi putut fugi cu ea, că nu ei au întrerupt curentul electric la locuința părții vătămate și că la reconstituire nu au avut avocat din oficiu, învederând instanței că greșit s-a consemnat că mai are de executat un rest de pedeapsă de 488 zile, corect fiind 48 zile.

În fine, a mai susținut că judecătoarea N. este cea care i-a emis mandatul de arestarea și tot ea l-a judecat în apel.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând decizia atacată prin prisma ultimului motiv de recurs invocat, respectiv faptul că judecătoarea care a emis mandatele de arestare preventivă ale celor doi inculpați i-a judecat și în apel, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 48 lit. a) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, „judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă, a pus în mișcare acțiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanța de judecată, a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale”.

Verificând actele dosarului în raport de prevederile legale invocate, Curtea constată că la dosarul urmărire penală se află mandatele de arestare preventivă ale inculpaților M.G. și S.L., prin care s-a ordonat arestarea preventivă a acestora, pe o perioadă de 29 zile, de către d-na judecător N.A., judecător la Curtea de Apel București, secția I penală.

De asemenea, la dosar instanță de apel, se află decizia nr. 699 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în care, verificându-se componenta completului de judecată se constată că acesta este format din președinte, judecător N.A. și judecător P.D., constatându-se astfel că d-na judecător N.A. a participat și la judecarea cauzei celor doi inculpați în apel, deși potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate era incompatibilă de a judeca.

Potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., „dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și să ia în considerare chiar din oficiu”.

Față de cele arătate, Curtea constată că nu se mai impune antamarea fondului cauzei și analizarea celorlalte motive de recurs invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în apel.

Ca atare, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind fondate, Curtea urmează a le admite conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.G. și S.L. împotriva deciziei penale nr. 699 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, Curții de Apel București.

Menține starea de arest a inculpaților M.G. și S.L.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2006.