Jurisdictional conflict over recovery of erroneously paid wages to non-managerial employees; exclusion from Court of Accounts jurisdiction under Labor Law

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înaintată la 24 iunie 2002 Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamanta B.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Năsăud să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 146 din 31 mai 2002, emisă de conducerea pârâtului pentru recuperarea sumei de 4.683.324 lei reprezentând drepturi salariale acordate și încasate necuvenit.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 359 din 6 septembrie 2002, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud.

Această sentință a rămas definitivă prin nerecurare, dosarul fiind trimis Colegiului jurisdicțional.

A reținut instanța sesizată că suma reprezintă drepturi salariale acordate greșit reclamantei din vina conducerii spitalului, împrejurare reținută în Raportul de control interimar din 31 mai 2002 al Direcției de Control Ulterior, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, reclamanta fiind beneficiara sumelor necuvenite, iar spitalul este unitate publică finanțată de la buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor juridice supuse controlului Curții de Conturi, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 94/1992.

Tribunalul a mai reținut că spitalul funcționând pe principiul autonomiei financiare, conducerea acestuia, în calitate de ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru recuperarea prejudiciului s-a apelat la imputarea sumelor de la persoanele care au beneficiat direct de sumele necuvenite.

S-a concluzionat că în acest mod la producerea pagubei au concurat atât conducerea Spitalului Orășenesc, cât și reclamanta și alți salariați beneficiari în mod necuvenit a unor drepturi salariale acordate nelegal și că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din legea citată.

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 48 din 22 octombrie 2002, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud și cauza a fost trimisă Curții Supreme de Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și a art. 50 din Legea nr. 92/1992.

Colegiul jurisdicțional a reținut în motivarea soluției că vinovată de producerea pagubei prin majorarea nelegală a salariilor personalului spitalului se face conducerea acestei unități bugetare și că pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit au fost emise deciziile de imputare în baza art. 106 C. muncii, în vigoare la data controlului, având în vedere că nu trecuse mai mult de un an de la data primirii sumelor.

A apreciat Colegiul jurisdicțional că beneficiarii sumelor, deci și reclamanta B.L., nu are calitatea cerută de art. 40 și 41 din lege și nici nu au participat la producerea prejudiciului, astfel că pentru soluționarea contestației împotriva deciziei de imputare nr. 146/2000 competența aparține tribunalului conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ. și art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

Examinând cauza, Curtea constată că pentru soluționarea contestației competența materială de rezolvare a acesteia aparține tribunalului, în temeiul prevederilor art. 2 lit. b1) C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor expune:

Din cuprinsul și analiza prevederilor art. 41 al Legii nr. 94/1992 rezultă că sunt supuse judecății instanțelor Curții de Conturi contestațiile formulate împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute în art. 18 din Lege.

Este, deci, o cerință a legii în stabilirea competențelor instanțelor Curții de Conturi ce se referă la calitatea persoanei fizice răspunzătoare care trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice, ceea ce în speță nu este cazul, iar răspunderea pentru alte persoane ce pot fi judecate de instanțele Curții de Conturi poate fi atrasă numai dacă au participat la producerea pagubei printr-o activitate directă și efectivă, împreună cu persoanele ce au calitatea deja menționată.

Contestatorul-reclamant nu are nici o funcție și calitate din cele prevăzute în art. 41, fiind asistent medical, care a beneficiat de o majorare salarială necuvenită, din culpa exclusivă a conducerii spitalului, nu prin participarea sa directă la producerea pagubei.

Cum în ipoteza dată, actul nu privește o persoană vizată de prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, competența de soluționare revine instanței ce soluționează litigiile de muncă – tribunalul –, întrucât dispozițiile de exceptare de la normele dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi de judecare a contestațiilor împotriva actelor de imputare numai la situațiile expres prevăzute de art. 41 al Legii nr. 94/1992.

În consecință, contestația formulată de B.L. împotriva deciziei de imputare nr. 146/2002 are natura juridică a unui conflict de muncă și competența de soluționare revine tribunalului conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ., cu referire la art. 71, 73 și urm. din Legea nr. 169/1999, cauza urmând a fi trimisă Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe B.L. și Spitalul Orășenesc Năsăud în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003.