Admissibility of cassation appeal based on unnotified change of address for a minor defendant.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's request to restore the appeal deadline and rejected his cassation appeal as time-barred, thereby upholding the Court of Appeal's decision that had affirmed the first-instance conviction for robbery; the appellate court had previously rejected the defendant's argument that the one-year imprisonment sentence was overly harsh. The case involved a minor defendant convicted of aggravated robbery under Article 211(2) of the Penal Code after allegedly snatching a gold necklace from a victim in a public passageway; the defendant appealed on procedural grounds, claiming he was not served with the appellate decision at his current address as required by Article 177(3) of the Code of Criminal Procedure, and thus argued the ten-day cassation period under Article 3853(1) had not expired. The Court held that the defendant failed to prove a legitimate cause for delay because he had not legally notified the court of his change of address, ruling that the statutory deadline began running from the dates of service to his known addresses (December 16–17, 2005), making the March 2006 filing untimely under Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. d) C. pen, art. 88 C. pen, art. 81 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 3857 alin. (1) C. proc. pen, art. 364 C. proc. pen; Admissibility of cassation appeal based on unnotified change of address for a minor defendant: Împotriva deciziei sus-arătate, prin tatăl său, inculpatul minor B.D. a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de recurs, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 și 14 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1294 din 17 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 679/2005, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 109 și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului minor B.D., la pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 iunie 2006 până la 2 iulie 2003.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2003, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în pasajul Universității din București, inculpatul B.D. a observat-o pe partea vătămată V.F.V. însoțită de un cetățean străin.
Apropiindu-se de cei doi, inculpatul i-a cerut cetățeanului străin să-i dea bani. Întrucât acesta a refuzat, inculpatul a smuls lănțișorul din aur de la gâtul părții vătămate, după care a fugit.
Auzind în urmă strigăte de alarmare, inculpatul s-a speriat și a aruncat lănțișorul pe jos, continuându-și alergarea.
La scurt timp, inculpatul a fost prins de martorul R.M., agent de pază care a fost alertat de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de fapta comisă și de circumstanțele sale personale și a solicitat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 980/A/2005 din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3780/M/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei sus-arătate, prin tatăl său, inculpatul minor B.D. a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de recurs, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 și 14 C. proc. pen.
În motivarea cererii de repunere în termen a învederat faptul că nu a avut cunoștință de conținutul deciziei nr. 980/A/2005 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, întrucât nu i-a fost comunicată la adresa la care locuiește în prezent, așa cum rezultă din copia cărții de identitate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu hotărârile atacate conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul B.D. este nefondată, iar recursul declarat este tardiv, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 364 C. proc. pen., aplicabile și în cazul recursului potrivit art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., pentru repunerea în termen sunt necesare două condiții:
- întârzierea declarării recursului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare;
- cererea de recurs să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speța de față, prima condiție stabilită de legea procesual penală nu este îndeplinită, inculpatul nefăcând dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare, a exercitării recursului în termenul prevăzut de lege.
Împrejurarea invocată de inculpat ca fiind cauza temeinică de împiedicare ce a determinat întârzierea introducerii declarației de recurs (necomunicarea soluției la adresa care figurează în cartea sa de identitate) nu întrunește exigențele textului de lege pentru a putea fi avut în vedere la repunerea în termenul de recurs, atâta vreme cât inculpatul nu a indicat instanței, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen., schimbarea adresei.
Formularea cererii de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar în mod excepțional peste aceste limite, dacă, așa cum s-a arătat mai sus, motive legale care au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853 alin. (2) din același cod, și în cazul recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri cât și la pronunțare, termenul de recurs curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Judecarea în apel a inculpatului minor B.D., s-a făcut în condițiile art. 484 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., acesta sustrăgându-se de la judecată, iar copia dispozitivului deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, i-a fost comunicată la adresele cunoscute la datele de 17 decembrie 2005 și 16 decembrie 2005, precum și la sediul Consiliului local al Sectorului 2 București la data de 16 decembrie 2005.
Așa fiind, termenul de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., a început să curgă de la datele respective.
Cum inculpatul a depus cererea prin care a declarat recurs abia la data de 1 martie 2006 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu mult în afara termenului de 10 zile în care putea fi judecat.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul B.D. de repunere în termenul de recurs.
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.