Continuous qualified robbery under art. 41(2) Penal Code: qualification of two theft-by-force acts under a single criminal resolution

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 471 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul D.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit integral, prin restituire, partea vătămată S.A.I. nemaiconstituindu-se parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Familia S. din Galați deține un club cu jocuri pe calculator.

În ziua de 7 noiembrie 2004, fiind ocupați, familia S. a trimis la club pe partea vătămată S.A.I., fiul lor pentru a supraveghea activitățile din club.

În acea zi, la club a mers și inculpatul D.V. însoțit de martorul L.C. Înainte de a merge la club, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar, fiind în stare de ebrietate.

În club se aflau și martorii S.N.T., N.A.M. și B.D.

La un moment dat, inculpatul a început să-l lovească pe partea vătămată S.A.I., sub pretext că acesta i-ar fi sustras din buzunar o sumă de bani. Partea vătămată nu a înțeles atitudinea violentă a inculpatului și a încercat să-l ocolească văzând că este sub influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul a lovit din nou pe partea vătămată și i-a cerut să-i restituie banii. Partea vătămată pentru a-l convinge i-a arătat buzunarele, ocazie cu care a scos din buzunar o agendă electronică ce-i aparținea. Inculpatul a luat agenda și cum acesta continua să se manifeste agresiv, partea vătămată a închis localul.

În autobuzul cu care partea vătămată se întorcea la Galați a urcat și inculpatul care i-a cerut acestuia să-i lase drept garanție, până va veni cu banii, un lucru de preț. Partea vătămată a refuzat, situație în care inculpatul l-a lovit din nou, scoțându-i cu forța pulovărul. În aceleași condiții, inculpatul a intenționat să-i scoată și pantalonii, dar nu a reușit deoarece autobuzul a ajuns într-o stație în care inculpatul a coborât.

Din certificatul medico - legal nr. 2148 din 8 noiembrie 2004 rezultă că partea vătămată S.A.I. prezintă la data examinării leziuni traumatice la nivelul feței, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, posibil pumni.

S-a concluzionat că leziunile necesită pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul D.V.

Prin decizia penală nr. 29/ A din 11 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a admis apelul declarat de parchet și s-a desființat hotărârea atacată în ce privește latura penală și rejudecând a dispus următoarele:

- a schimbat încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 – art. 76 C. pen., și a condamnat pe inculpat, în baza acestui text, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (2 acte materiale săvârșite în seara de 7 noiembrie 2004);

- au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, că situația de fapt, necontestată de părți, a evidențiat existența a două acte materiale de tâlhărie, comise în baza aceleiași rezoluțiuni delictuase, ceea ce în drept caracteriza o infracțiune continuată de tâlhărie calificată pentru care se impunea a fi condamnat inculpatul la o pedeapsă corespunzătoare.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că încadrarea juridică reținută de instanța de apel nu corespunde situației de fapt și dispozițiilor legale, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond atât cu privire la încadrarea juridică a faptei cât și cu privire la pedeapsă.

Criticile formulate vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că, recursul este nefondat.

Reținând dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de apel a avut în vedere starea de fapt rezultată din probe și necontestată nici de partea vătămată și nici de inculpat.

În acest context, activitatea infracțională desfășurată de inculpat, în seara de 7 noiembrie 2004, a fost marcată de două etape săvârșite la momente apropriate și locuri diferite. Mai întâi, a avut loc agresionarea părții vătămate în interiorul clubului, ocazie în care părții vătămate i-a fost smulsă agenda electronică.

Apoi, cel de-al doilea act material ce a compus activitatea de tâlhărie, l-a constituit agresionarea părții vătămate, în aceeași seară, în autobuzul cu care părțile vătămate se deplasau spre Galați.

În această ultimă împrejurare, recurentul inculpat a reușit să-i sustragă părții vătămate doar pulovărul nu și pantalonii așa cum intenționase inițial.

Esențial este că cele două acte materiale comise de inculpat, la scurte intervale de timp, s-au realizat în baza unei rezoluțiuni infracționale unice și ambele acțiuni au reprezentat fiecare, în parte, conținutul unei infracțiuni calificate de tâlhărie.

În acest sens, în mod corect, instanța de apel a constatat incidente dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., și a dispus schimbarea încadrării juridice, dispunând condamnarea recurentului inculpat pentru o infracțiune continuată și calificată de tâlhărie.

Deși a procedat la schimbarea încadrării juridice și a condamnat pe inculpat pentru o infracțiune continuată, instanța de apel a menținut dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., și a majorat pedeapsa numai cu 6 luni închisoare. În acest context, pedeapsa aplicată inculpatului este stabilită sub limita minimă legală a textului sancționator, cu efect al reținerii în continuare în favoarea inculpatului a circumstanțelor judiciare atenuante.

Drept urmare nu se constată motive de casare a hotărârii atacate, nici în privința încadrării juridice reținute și nici în ce privește pedeapsa stabilită care respectă dispozițiile art. 72 și 76 C. pen., astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 29 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.