Parricide conviction upheld: 18-year sentence affirmed, intent to kill found in dolus eventualis.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 13 martie 2006, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul B.M., zis O., în baza art. 174 și 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 28 iunie 2005 la zi.

S-a dispus confiscarea unui par.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 21 iunie 2005, în locuința din municipiul Timișoara, inculpatul B.M., aflat sub influența alcoolului a exercitat acte de violență asupra fratelui său, B.P. La intervenția victimei B.P., tatăl, inculpatul a orientat actele de violență asupra acesteia, lovind-o în mod repetat cu corpuri dure și cu un cuțit.

Organul de urmărire penală a fost sesizat de către vecini abia în seara de 23 iunie 2005, când, efectuând cercetarea la fața locului, a fost găsit B.P., tatăl, decedat în curtea locuinței.

Până la săvârșirea echipei operative, inculpatul B.M. și-a produs mai multe leziuni corporale, constând în plăgi înjunghiate abdominale, pentru care a și fost internat în Spitalul Clinic Timișoara.

Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului B.P., în vârstă de 62 ani, a fost violentă, datorită șocului traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism cranio-cerebral și facial (cu fractură de calotă craniană și piramidă nazală) traumatism toracic (cu multiple fracturi costale și de stern) și plagă înjunghiată fosa iliacă (interesare de mezenter).

Inculpatul și-a recunoscut vinovăția.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul B.M. a declarat apel, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice întrucât nu a urmărit uciderea victimei iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 156 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că încadrarea juridică dată faptei este legală iar pedeapsa corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, ca și în precedent a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în scris și oral în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt reținută rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate.

Deși momentul aplicării loviturilor nu a fost văzut de vreo altă persoană, fapta fiind săvârșită în locuință, în care mai era prezent fratele inculpatului, respectiv martorul B.P., care, însă, s-a refugiat în altă încăpere, acesta din urmă a auzit rugămințile adresate de victimă agresorului de a nu mai lovi.

Inculpatul, de altfel, a recunoscut că el este cel care a lovit victima, pe fondul unei dispute în care fratele și tatăl său erau împotriva sa și au încercat să-l agreseze, împrejurare care, însă, nu este susținută de alte mijloace de probă.

Încadrarea juridică este legală, fiind dovedit, în raport de constatările medico-legale la autopsie, că inculpatul, aplicând mai multe lovituri cu corp dur și cuțit, cu intensitate mare și în zone vitale (fracturi craniene, costale și de stern, înjunghiere fosa iliacă), a avut reprezentarea consecinței acestor acte de violență asupra vieții victimei, pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la aplicarea acesteia, respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, astfel încât, așa cum a fost proporționalizată, pedeapsa este și justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului B.M. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.