Taxpayer appeal rejected: no suspension of tax enforcement without proof of imminent damage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice rejected the taxpayer company's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's interim order that refused to suspend execution of an administrative tax assessment while the underlying annulment action was pending. The dispute arose from a tax control report and subsequent decision imposing budget obligations of over 29 billion lei, which the company challenged in administrative litigation and sought to suspend pending the main action. The court held that the statutory conditions under Article 9 of Law No. 29/1990 on administrative litigation were not met, because the company failed to establish an imminent damage arising from enforcement, and as a matter of principle administrative acts enjoy a presumption of legality until annulled by a final court decision; mere enforcement does not by itself constitute justifiable grounds for suspension.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 9 din Legea nr. 29/1999; Taxpayer appeal rejected: no suspension of tax enforcement without proof of imminent damage: Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, la cererea reclamantului, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1570/CA/2000, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta SC T. SA Constanța, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare a cerut-o.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, executarea silită prin procesul-verbal de control, neconstituind un motiv justificat și neconducând la producerea unei pagube.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs societatea comercială reclamantă susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1999, întrucât executarea silită a sumei de peste 29 miliarde va produce consecințe grave asupra activității sale.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, prin procesul-verbal din 7 noiembrie 2001 organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța au stabilit și Ministerul Finanțelor Publice a menținut în sarcina societății comerciale recurente, obligații bugetare de 29.144.480.209 lei.
De asemenea, este adevărat că prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 1570/2002/CA al Curții de Apel Constanța, reclamanta a cerut anularea acestor acte administrative.
Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, la cererea reclamantului, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
În raport cu cerințele exprese ale prevederilor legale de mai sus, instanța de fond a reținut în mod judicios că, în cauză, nu s-a dovedit eminența producerii unei pagube, ca urmare a executării silite a actelor administrative atacate.
Oricum, fiind de principiu că actele administrative se emit în baza și în executarea legii, în favoarea lor funcționând prezumția de legalitate, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, nu se poate reține cu temei legal că punerea în executare a unui act administrativ va produce, prin ea însăși, o pagubă în dauna persoanei vizate.
În concluzie, apreciind ca legală și temeinică soluția atacată, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC T. SA Constanța, împotriva încheierii din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003.