Ethnic persecution compensation: sufficiency of witness testimony and indirect evidence to prove refugee status under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.P. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, din motive etnice, familia a fost nevoită să se refugieze din orașul Botoșani, în localitatea Vălenii de Munte.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1933 din 23 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, reținând că aceasta nu a dovedit persecuția etnică invocată, întrucât declarațiile martorilor B.A. și D.V. nu au putut fi coroborate cu nici un act oficial (acte de la Arhivele Naționale, situație imobiliară, buletin de evacuare, etc.).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, împreună cu familia, a fost strămutat din motive etnice (etnice germană), din localitatea de domiciliu, în Vălenii de Munte.

A susținut că în mod greșit, instanța de fond nu i-a acordat drepturile prevăzute de lege, pentru această categorie de persoane, întrucât fratelui său i-au fost acordate aceste drepturi, iar din fișa de refugiat - carnetul de identitate nr. 2874/932, a tatălui său și distribuirea a 4 foi de drum pentru familia sa, rezultă că și el a avut această calitate (de refugiat).

Recursul este fondat, urmând să fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă, conform prevederilor art. 61 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.

În cauză, din declarațiile martorilor B.A. și D.V., rezultă că reclamantul s-a refugiat, din motive etnice, din Botoșani, în Vălenii de Munte, județul Prahova.

De asemenea, din adresa nr. 883 din 15 decembrie 2004, rezultă că tatăl reclamantului, respectiv, D.I. figurează în evidențele referitoare la refugiații din Moldova și Bucovina stabiliți în județul Prahova, în perioada 1940 - 1945, iar din hotărârea nr. 1008/10/2003 rezultă că numitului I.D. (fratele reclamantului) i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, tocmai în considerarea calității de persoană strămutată.

Față de cele ce preced, se constată că recursul este fondat, urmând să fie admis, în sensul modificării în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, a anulării hotărârii nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligării acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să constate perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, ca fiind de persecuție etnică, reclamantul beneficiind de drepturile prevăzute de actul normativ ce reglementează această materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.P. împotriva sentinței civile nr. 1933 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința, anulează hotărârea nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului București.

Obligă intimata-pârâtă, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să constate perioada de persecuție etnică a reclamantului, de la 15 martie 1944, până la 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 februarie 2005.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.