Eligibility for wartime persecution benefits under Law 189/2000: classification of forced deportation from occupied territory as ethnic persecution rather than administrative service transfer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the appellate court's judgment that ordered the annulment of the administrative decision denying the claimant's status as a beneficiary under Law No. 189/2000 and mandated the issuance of a new decision recognizing his rights for the period of 1941–1944. The dispute centered on whether the claimant, a Romanian citizen forcibly relocated to Hungary during World War II due to the Viennese Arbitration and subsequent occupation, qualified for reparations, with the pension house arguing that the move constituted a service-related transfer rather than a persecution. Relying on Article 1, paragraph c of Law No. 189/2000, the court determined that the relocation was a consequence of ethnic persecution against the Romanian population and railway workers by occupying authorities, explicitly rejecting the characterization of the event as a voluntary or administrative transfer for work purposes, thus confirming the claimant's eligibility for benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for wartime persecution benefits under Law 189/2000: classification of forced deportation from occupied territory as ethnic persecution rather than administrative service transfer: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 1 noiembrie 2005, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, împotriva anularea hotărârii nr. 372 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 779 din 5 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar fac dovada că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din localitatea de domiciliu, situată în Ardealul de Nord, într-o localitate din Ungaria, ca efect al Dictatului de la Viena, din 1940, întrucât se urmărea îndepărtarea angajaților de origine română din zona ocupată.
În acest sens s-a arătat că reclamantul a depus la dosarul cauzei, acte de stare civilă, certificat care atestă naționalitatea română a părinților, precum și o serie de acte oficiale, traduse din limba maghiară, confirmând strămutarea în Ungaria.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legii și susținând că strămutarea în Ungaria a familiei intimatului-reclamant a echivalat cu o mutare în interesul serviciului și pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
În cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, strămutarea intimatului, împreună cu familia, din Ardealul Nord, aflat sub ocupație maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecința persecuției etnice practicată de autoritățile de ocupație împotriva populației românești, în speță, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, considerați indezirabili într-un sector de activitate atât de important.
Dat fiind contextul istoric și luând în considerare probele aflate la dosarul cauzei, obligarea acestora de a-și părăsi domiciliul pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului.
Față de aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 779 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.