Pension authority appeal rejected; survivor wife’s entitlement under Law No. 189/2000 upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the pension authority’s appeal, upholding the lower court’s judgment, which had annulled the contested pension decision and ordered the authority to issue a new decision recognizing the survivor-wife’s entitlement under Law No. 189/2000. The dispute arose when the pension authority refused benefits to the wife of a deceased Romanian railway worker, after her father-in-law’s family had been forced to relocate from northern Transylvania (under Hungarian occupation) to Hungary between 1940 and 1945; the authority argued this was a service transfer, not ethnic persecution covered by the law. Applying Article 1(c) of Law No. 189/2000 (which grants rights to Romanian citizens subjected to ethnic persecution through displacement, refuge, or expulsion during 6 September 1940 – 6 March 1945), the court held that the forced removal was a consequence of ethnic persecution against Romanian railway employees, not a voluntary service transfer, and therefore the survivor spouse validly benefited under Article 3 of the law; the appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Pension authority appeal rejected; survivor wife’s entitlement under Law No. 189/2000 upheld: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 28 octombrie 2005, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.276 din 14 septembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului F.C.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că socrul reclamantei, împreună cu întreaga familie, inclusiv soțul acesteia, a fost strămutat în perioada septembrie 1940 - martie 1945, din România, în Ungaria, aceasta fiind o practică constantă a autorităților maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord, în raport cu salariații Căilor Ferate Române. Instanța a apreciat că această împrejurare a fost dovedită cu declarațiile autentificate ale martorilor M.M. și C.M. și atestată de adeverința nr. 1/6/11211 din 11 august 2003, eliberată de C.N.C.F. C.F.R. SA.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și susținând că socrul intimatei a beneficiat de un transfer în interesul serviciului, la Căile Ferate Ungare, incluzând locuință și salariu, situație ce nu poate fi asimilată refugiului din considerente etnice reglementate prin Legea nr. 189/2000.
S-au invocat de către recurentă, și Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026 din 29 martie 2002, privind exceptarea de la beneficiul legii, a persoanelor transferate „în interesul serviciului”, la Căile Ferate din Ungaria.
Recursul este nefondat și urmează fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
În cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, strămutarea familiei defunctului soț al intimatei, din Ardealul de Nord, aflat sub ocupație maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecința persecuției etnice practicată de autoritățile de ocupație împotriva populației românești, în speță, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, considerați indezirabili într-un sector atât de important.
Dat fiind contextul istoric și luând în considerare probele aflate în dosarul cauzei, obligarea soțului intimatei, alături de familia sa, de a-și părăsi domiciliul, pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului.
De altfel, recurenta însăși a achiesat la soluția instanței de fond, atunci când a acordat calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, lui F.A.L., fratele defunctului F.C.
În concluzie, se constată că în mod corect, instanța de fond a recunoscut soțului intimatei-reclamante, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecințele ce decurg pentru aceasta, în baza dispozițiilor art. 3 din lege, ca soție supraviețuitoare.
Față de aceste considerente și constatând că nu există, potrivit dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.