Eligibility of children born during parental ethnic displacement for refugee compensation benefits under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the first-instance judgment that granted the plaintiff's claim and obligated the pension authority to recognize the plaintiff's status as a refugee from January 25, 1942, to March 6, 1945, with effects from July 1, 2005. The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying compensation benefits under Law No. 189/2000, where the key factual issue was whether the plaintiff, born during the period their parents were ethnically displaced from one municipality to another between 1940 and 1945, qualified as a victim of persecution. The Court held that the appeal was unfounded, relying on the interpretation of Government Emergency Ordinance No. 105/1999, which compensates Romanian citizens who suffered ethnic persecution, including expulsion, relocation, or refugee status; the decisive legal basis was the principle that children born during the period of parental refugee status implicitly share the legal situation and resulting rights of their displaced parents, as they endured the material and moral consequences of the refuge.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility of children born during parental ethnic displacement for refugee compensation benefits under Law No. 189/2000: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17.946 din 14 iulie 2005 și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acestuia a fost strămutată din comuna Florești, județul Cluj, în localitatea Valea Largă, județul Mureș, pe motive etnice.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 782 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii. nr. 17.946 din 14 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă, să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiat,ă pentru perioada 25 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la data de 25 ianuarie 1940, în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului, întrucât acesta nu era născut în momentul refugiului părinților săi și nu poate beneficia de prevederile acestei legi.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, 25 ianuarie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 782 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.