Entitlement to post-1945 ethnic persecution compensation for children born during parents' refuge period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the appellate court's order that the pension authority recognize the claimant's status as a refugee and grant the rights provided by Law No. 189/2000. The dispute concerned the annulment of an administrative decision refusing entitlement to compensation for ethnic persecution, where the core material fact was that the claimant was born on February 4, 1942, within a location where his parents were forced into refugee status following their expulsion from Bulgaria. The court held that under Government Ordinance No. 105/1999, which grants rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, the law implicitly includes children born during their parents' period of refuge, as they share the same legal situation and bear the consequences of the persecution, thus rejecting the argument that the statute only applies to individuals who were actively displaced or expelled.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Entitlement to post-1945 ethnic persecution compensation for children born during parents' refuge period: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul D.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15110/321 din 10 iunie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care și acte de stare civilă, care atestă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi din Bulgaria, în România (4 februarie 1942).
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că la data schimbului de populație, reclamantul nu era născut .
Prin sentința civilă nr. 1955 din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea hotărârii nr. 15110/321 din 10 iunie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 4 februarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv județul Tulcea, după un an și jumătate de la încheierea Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari, pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, 4 februarie 1942 a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.
În consecință, pentru considerentele arătate, și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1955 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.