Retrospective refugee status for minor born two days before statutory cutoff: requirement of actual suffering of persecution consequences

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15233/573 din 19 iulie 2005 și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 4 martie 1945 - 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acesteia a fost strămutată în urma Tratatului de la Craiova, din septembrie 1940, din Bulgaria, în România, fiind persecutați pe motive etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2058 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15233/573 din 19 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 4 martie 1945 - 6 martie 1945.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin probele administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei, deoarece aceasta s-a născut la 4 martie 1945, deci avea 2 zile de la naștere față de data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta s-a născut la 4 martie 1945, deci aceasta avea 2 zile de la naștere, la data limită (6 martie 1945), prevăzută de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute de acesta.

Astfel fiind, nu se contestă faptul că părinții acesteia au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, însă este cert că aceasta nu a conștientizat și mai ales, nu a suportat consecințele materiale și morale ale refugiului părinților săi, în cele 2 zile de viață.

Față de cele menționate, hotărând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

În consecință, recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2058 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca netemeinică.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.