Refugee status from birth upheld; pension house appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed the pension house's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that the claimant qualified as a refugee and was entitled to compensatory rights under Law no. 189/2000 for the period 25 August 1944 – 6 March 1945, from 1 November 2004. The dispute concerned an administrative challenge to a 2005 pension-house decision refusing benefits; the claimant, born during her parents' ethnic persecution-driven refuge from Bulgaria to Romania after the 1940 Treaty of Craiova, had prevailed at the Bucharest Court of Appeal. Decisively, the court held that under art. 1 lit. c) of O.G. no. 105/1999, compensatory rights extend to all Romanian citizens who suffered ethnic persecution as refugees, expelled, or displaced, without distinguishing between those actually relocated and those living in refuge; children born during their parents' refuge share that refugee status and its moral and material consequences from birth, so the lower court correctly recognized the claimant's status and ordered benefits from the requested date.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Refugee status from birth upheld; pension house appeal dismissed as unfounded: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14908/23 din 5 mai 2005 și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 25 august 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care atestă că familia acesteia a fost strămutată din Bulgaria (Durostor), în România, ca urmare a tratatului de la Craiova din septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1426 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 14908/23 din 5 mai 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 25 august 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 noiembrie 2004.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la 25 august 1944, în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 25 august 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1426 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.