Recognition of refugee status under Law No. 189/2000: evidentiary proof of evacuation from occupied territories via witness testimony and relocated employer records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension institution, thereby upholding the lower court's decision to cancel the institution's refusal decision and order the reissuance of a new act granting the claimant's rights; this final decision prevails in favor of the claimant regarding the recognition of statutory benefits. The dispute involved a challenge to an administrative decision denying the claimant entitlements under Law No. 189/2000, which compensates victims of persecution, based on her status as a refugee who fled from Czernowitz to Suceava during the Soviet occupation period between 1940 and 1941. Although the employer argued the claimant failed to provide official proof of persecution, the court found the claim substantiated through witness testimony and employment records indicating that the judicial body where her mother worked was evacuated to Suceava, thus confirming the claimant's displacement and satisfying the legal requirements for compensation under the cited law.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law No. 189/2000: evidentiary proof of evacuation from occupied territories via witness testimony and relocated employer records: În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, situație în care recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 12 iulie 2005, reclamanta D.C. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12501/10608 din 18 mai 2004 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 28 iunie 1940 - octombrie 1941 s-a refugiat din Cernăuți, împreună cu părinții săi.
Prin sentința civilă nr. 1580 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C. și a anulat hotărârea nr. 12501/10608 din 18 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 octombrie 1941, începând cu 1 octombrie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat din Cernăuți, în Suceava, unde a rămas până în octombrie 1941.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada cu acte oficiale, a persecuției invocate, conform Legii nr. 189/2000 și Decretului - lege nr. 118/1990.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat la 28 iunie 1940, din Cernăuți, în Suceava, unde a rămas până în luna octombrie 1941.
Este adevărat că din certificatul nr. 44928 din 7 mai 1946, emis de Ministerul Justiției - Direcțiunea Personalului și din documentul intitulat „Mutațiuni”, întocmit de Prefectul județului Sibiu, rezultă că mama reclamantei a fost încadrată la Curtea de Apel Cernăuți, în perioada 23 septembrie 1938 - 15 iulie 1942.
Foaia calificativă nr. 27 din 2 mai 1941 a fost, însă, completată la Curtea de Apel Suceava - Cernăuți, secția criminală, împrejurare ce vine în sprijinul afirmației reclamantei, în sensul că în perioada în care orașul Cernăuți s-a aflat sub ocupație sovietică, instanța respectivă și-a desfășurat activitatea la Suceava, unde a fost evacuată împreună cu personalul care a urmat-o în refugiu.
În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, situație în care recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1580 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2006.