Scope of "material error" in extraordinary appeals against omissions of substantive legal analysis of property claim timeliness
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the appellant railway company against the lower court's civil decision, thereby leaving the prior appellate ruling in force which had rejected the company's and the Ministry's appeals in a dispute over property rights and a land certificate. The case involved a challenge to a previously registered property title, where the appellant argued that the appellate court had committed a material error by failing to analyze its argument regarding the time-barred nature of the claim under Article 318 of the Code of Civil Procedure. The Supreme Court held that the conditions for an extraordinary appeal were not met because the "material error" doctrine under Article 318 C. proc. civ. is strictly limited to procedural omissions, not substantive legal misanalysis, and the appellate court had indeed addressed the timeliness exception and correctly interpreted the one-year forfeiture period under Article 5 of Law No. 29/1990 as commencing only from the date the interested party effectively became aware of the harmful act.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 318 C. proc. civ; Scope of "material error" in extraordinary appeals against omissions of substantive legal analysis of property claim timeliness: Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, SC A.C.F.R. SA București, fondată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4029/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de SC A.C.F.R. SA București și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 1468 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., că termenul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, este termen de decădere care se calculează numai de la data la care partea interesată a luat cunoștință efectiv de actul care a produs vătămarea.
Instanța a constatat din probele administrate că reclamanta nu avea cunoștință de existența unui alt titlu de proprietate, atâta timp, cât la data transcrierii dreptului său de proprietate, nu a existat nici o altă mențiune în C.F.
De asemenea, Curtea a mai reținut că și motivul invocat de recurentă, referitor la rămânerea fără obiect a pricinii, nu poate fi avut în vedere, invocându-se în acest sens, sentința nr. 667/1997 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă, prin care certificatul a fost anulat parțial. Suprafața revendicată de reclamant este, însă, inclusă în suprafața de 0,8571 ha, menținută în favoarea societății recurente, în certificatul contestat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, SC A.C.F.R. SA București, fondată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
S-a apreciat în motivarea acestei căi extraordinare de atac, că instanța de recurs nu a analizat din greșeală unul din motivele de recurs, respectiv cel care se referă la excepția tardivității acțiunii.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă.
Dispozițiile art. 318 C. proc. civ., prevăd două motive pentru admisibilitatea acestei contestații în anulare speciale: unul se referă la aceea că dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare.
Acesta este temeiul de drept al contestației în anulare de față.
Sensul acestei formulări - greșeală materială, nu trebuie interpretat extensiv, întrucât legea are în vedere doar acea greșeală materială care are caracter procedural.
În speță, nu ne aflăm în prezența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs a analizat fiecare motiv de recurs, explicând în decizia atacată pe larg, motivele care au condus-o la soluția pronunțată, inclusiv analizând excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată.
Față de aceste considerații, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că decizia atacată este legală, în speță nefiind întrunite prevederile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge contestația în anulare formulată de SC A.C.F.R. SA București, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC A.C.F.R. SA București împotriva deciziei nr. 4029 din 24 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.