Public servant dismissal: Lack of passive procedural standing where employment relationship existed with a different ministry post-reorganization

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.I.C. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, pentru a fi obligat, în condițiile art. 5 din H.G. nr. 21/2001, să-l reîncadreze în structura de personal a ministerului, corespunzător încadrării avute anterior restructurării Departamentului de Comerț din cadrul fostului Minister al Industriei și Comerțului, precum și anularea înregistrărilor eronate făcute în carnetul de muncă la poziția 80, contrar prevederilor art. 5 din Legea nr. 188/1999 și art. 8 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 42/1990; totodată, să se dispună plata drepturilor salariale, corespunzător încadrării avute, de la data operării restructurărilor până la soluționarea cauzei, precum și obligarea ministerului la plata daunelor morale de 5.000.000 lei/zi din data de 24 februarie 2001 până la data reîncadrării sale în muncă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este titularul certificatului nr. 7416/3 septembrie 1992 eliberat de Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Brevetului acordat potrivit Decretului Prezidențial nr. 226/1992, prin care i s-a conferit titlu și medalia „Luptător pentru victoria revoluției române din Decembrie 1989”, acte care au fost înregistrate și în Cartea de muncă la cap. „Titluri și Medalii”, însă contrar prevederilor legale sus-menționate s-a procedat la desfacerea contractului său de muncă din motive care nu îi sunt imputabile.

Prin întâmpinare, Ministerul Afacerilor Externe a invocat, în principal, lipsa calității sale procesuale pasive.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 789 din 6 iunie 2001, a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă a Ministerului Afacerilor Externe și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului; totodată, a respins excepția necompetenței materiale a curții.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a fost încadrat la Ministerului Comerțului din anul 1990, minister care, urmare a reorganizării conform H.G. nr. 864/1999, a devenit Ministerul Industriei și Comerțului, cuprinzând în structura sa și Departamentul de Comerț, potrivit organigramei depusă la dosar.

Prin Ordinul nr. 122/2001, Ministerul Industriei și Resurselor a dispus eliberarea din funcția publică a reclamantului, potrivit art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, iar împotriva acestui ordin, în cauză, nu s-a formulat vreo cerere.

Între reclamant și Ministerul Afacerilor Externe nu a existat vreun raport juridic, astfel că, în cauză, acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând, în esență, aspectele de fond din acțiune, în raport de care, se pretinde că, în cauză, Ministerul Afacerilor Externe are calitate procesuală pasivă.

Recursul este nefondat.

În adevăr, Ministerul Comerțului, unde reclamantul a fost încadrat din anul 1990, în urma reorganizării, în temeiul H.G. nr. 864/1999, a devenit Ministerul Industriei și Comerțului.

Apoi, prin O.U.G.nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea /reorganizarea sau funcționarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituții publice și, respectiv, prin H.G. nr. 19/2001, Ministerul Industriei și Comerțului a fost desființat, iar în mare parte atribuțiile sale au fost preluate de Ministerul Industriei și Resurselor, unde reclamantul a fost angajat funcționar public.

Potrivit mențiunii din carnetul de muncă, poziția 80, reclamantul a fost eliberat din funcție, prin Ordinul nr. 122/2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor, în temeiul art. 92 lit. d) și art. 93 din Legea nr. 188/1999.

Deci, reclamantul s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Industriei și Resurselor, de unde a fost eliberat din funcție, nu cu Ministerul Afacerilor Externe, așa cum greșit se pretinde.

Or, în proces pot sta numai părțile care au calitatea juridică indicată de lege, prin art. 112 pct. 2 C. proc. civ., respectiv prin art. 261 pct. 2 C. proc. civ., privind elementele pe care trebuie să le cuprindă hotărârea judecătorească și prin art. 1201 C. civ., referitoare la autoritatea lucrului judecat.

În raport de aceste dispozițiuni, pârâtul trebuie să aibă calitatea de a sta în proces; o asemenea calitate o poate avea numai persoana care se află în vreun raport juridic cu reclamantul, respectiv cea care a încălcat dreptul acestuia.

Dar, în cauză, față de cele arătate, precum și de pretențiile formulate prin acțiune, Ministerul Afacerilor Externe nu s-a aflat în vreun raport juridic de muncă cu reclamantul, pentru a putea avea calitatea de pârât în procesul pornit de acesta.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.I.C. împotriva sentinței civile nr. 789 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003