Nationalization of a mill; inadmissibility of damages claim due to destruction of property under Law No. 10/2001
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower courts' rulings that denied the claim and leaving the first-instance judgment in force. The dispute concerned a claim for 380 million lei in damages against the State for the abusive nationalization of a mill, where the appellant argued that the mill was functional at the time of expropriation and that its subsequent destruction by the State did not bar compensation. The Court ruled that the claim was inadmissible under Article 6, paragraph (2) of Law No. 10/2001, which excludes reparations for equipment that was replaced, scrapped, or destroyed by the time the law entered into force; as the mill no longer physically existed, the legal exception applied regardless of the cause of destruction, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Nationalization of a mill; inadmissibility of damages claim due to destruction of property under Law No. 10/2001: Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 745 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de P.N. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 380 milioane lei, ca urmare a trecerii abuzive în proprietatea statului a morii ce a aparținut autorului său.
Instanța a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, față de împrejurarea că la data apariției Legii nr. 10/2001, moara a cărei contravaloarea s-a solicitat, nu mai exista fizic, situație reglementată expres de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 152 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, apreciindu-se că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de față, arătând că la data deposedării tatălui său, conform procesului-verbal din 18 noiembrie 1948 moara era funcțională, statul a beneficiat apoi de serviciile ei. Faptul că ulterior s-a degradat, ajungându-se la demolarea ei nu-i este imputabil celui în cauză, care se consideră îndreptățit a primi despăgubiri.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Din cuprinsul textului redat rezultă fără dubiu că măsurile reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sunt datorate de regulă, în afară de situația în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Solicitarea celui în cauză se regăsește în situația de excepție menționată, în care moara nu mai există, fiind distrusă. Textul nu distinge asupra cauzelor și condițiilor distrugerii bunului, excepția fiind circumscrisă numai la această situație la data intrării în vigoare a legii.
Cum în speță este necontestat că moara nu mai există, ceea ce se confirmă și prin motivele de recurs, rezultă că instanțele au dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile, astfel că recursul ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele P.R.E. și P.G.D. împotriva deciziei nr. 152 A din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.