Compensation for Alleged Abusive Detention: State's Burden to Identify Specific Dates and Locations to Survive Evidentiary Review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's rejection of the claim. The dispute concerned a compensation claim by a former detainee against the State for alleged unlawful deprivation of liberty by the former security services during specific periods in the 1950s and 1980s, where the plaintiff sought damages for being held in custody without a final conviction or during criminal proceedings. The decisive legal basis for the dismissal was the procedural failure of the plaintiff to meet the burden of proof under Article 1169 of the Civil Code, as he failed to specify the exact dates and locations of the alleged detentions or provide requisite evidence, and the court held that it could not act in substitution of the parties to administer such proofs under Article 129 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 504 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 129 C. proc. civ; Compensation for Alleged Abusive Detention: State's Burden to Identify Specific Dates and Locations to Survive Evidentiary Review: Față de conținutul acțiunii nu se poate reproșa instanței că nu a efectuat investigații pentru a obține dovezile pe care conform art. 1169 C. civ. însuși reclamantul era obligat să le prezinte.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 280 din 3 martie 2004, Tribunalul Maramureș, secția civilă a respins acțiunea promovată de O.I. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați pârâții să achite reclamantului suma de 20 miliarde de lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada cât a fost privat de libertate în mod abuziv.
Instanța a reținut că reclamantul nu a probat că ar fi fost arestat în București în anul 1956 ori în Constanța în anul 1983 sau 1984 și apoi în anul 1987 sau 1988 în Sighetul Marmației de către organele fostei securități, susținerile acestuia fiind fără relevanță cât timp nu a putut preciza nici măcar data sau locul arestării pentru ca instanța să poată verifica, din oficiu, menționatele afirmații.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 1167/A din 17 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinței nr. 280 din 3 martie 2004 a Tribunalului Mureș, secția civilă, motivat de faptul că în speță nu erau întrunite cerințele art. 504 C. proc. civ. întrucât reclamantul nu a dovedit că ar fi fost condamnat definitiv și ulterior achitat sau că ar fi fost privat de libertate în cursul unui proces penal.
În contra menționatei decizii a declarat recurs reclamantul O.I. susținând în esență că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ întrucât nu a verificat din oficiu perioadele în care a fost arestat și locurile de detenție urmând a cere relații de la organele competente din București și Constanța, respectiv la Serviciul Român de Informații, el însuși neavând posibilități materiale să o facă.
Susținerile recurentului pot fi circumscrise în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiune și precizările ulterioare O.I. a pretins că ar fi fost privat de libertate în mod nelegal de către organele fostei securități fără însă a putea preciza perioadele de timp în care ar fi fost reținut abuziv și nici locurile de detenție ci doar anii 1956, 1983 sau 1984 și respectiv 1987 sau 1988 și că la 13 iulie 1988 a părăsit definitiv țara, trecând ilegal frontiera. A cerut atașarea dosarelor penale ce au existat la fosta miliție Constanța și la Poliția Sighet referitor la mașina de scris ce a deținut-o.
Față de conținutul acțiunii nu se poate reproșa instanței că nu a efectuat investigații pentru a obține dovezile pe care conform art. 1169 C. civ. însuși reclamantul era obligat să le prezinte.
În adevăr, instanța nu se poate substitui părților, în sensul de a produce ea însăși probele pe care doar aceștia au obligația să le administreze așa cum de altfel o statuează și dispozițiile art. 129 C. proc. civ care în speță nu au fost încălcate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 1167/A/ din 17 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.