Compulsory sale of service apartment: unvaluable obligation to act excludes application of high-value jurisdiction rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, modified the lower court’s decision, and correctly characterized the intermediate court’s declination of jurisdiction as referring to the employer’s appeal against the district court’s judgment, thereby directing the case to the Cluj Court of Appeals. The dispute involved a residential tenant’s action to compel a state-owned enterprise to conclude a sale-purchase contract for a service apartment, where the trial court had ordered the sale based on special housing legislation, but the intermediate court had mistakenly treated the subsequent motion as a cassation appeal due to the property’s monetary value. The decisive legal basis was the classification of the tenant’s request as an unvaluable obligation to do (obligation to act) rather than a monetary claim, excluding it from the special jurisdiction rules for high-value civil cases under the Civil Procedure Code, while acknowledging that subsequent legislative amendments transferred appellate jurisdiction for such matters to the Court of Appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 85/1992, art. 274 C. proc. civ, art. 299 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2821 C. proc. civ; Compulsory sale of service apartment: unvaluable obligation to act excludes application of high-value jurisdiction rules: Pârâta a declarat apel, iar Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 984 din 6 aprilie 2005, a calificat această cale de atac drept recurs și, în consecință, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, față de valoarea locuinței a cărei vânzare este solicitată de reclamant, în speță sunt operante prevederile art. 2821 și art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 octombrie 2004, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta S.Î.S.E.T.N. SA, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 15, situat în Cluj Napoca.
În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 85/1992 și art. 274 C. proc. civ., reclamantul a susținut că:
- apartamentul în discuție a fost construit anterior adoptării Legii nr. 85/1992 și constituie locuință de serviciu;
- deține acel apartament în baza unor contracte succesive de închiriere, ultimul având nr. 110 din 10 august 2004 încheiate cu pârâta ca accesoriu al contractului de muncă.
- deși îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru cumpărarea locuinței menționate, pârâta a răspuns negativ solicitărilor sale repetate în acest sens.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinței solicitate și să-i plătească 25.771.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, potrivit Legii nr. 85/1992, reclamantul este îndreptățit să cumpere apartamentul închiriat de pârâtă, care trebuie să-i vândă acest bun.
Pârâta a declarat apel, iar Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 984 din 6 aprilie 2005, a calificat această cale de atac drept recurs și, în consecință, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, față de valoarea locuinței a cărei vânzare este solicitată de reclamant, în speță sunt operante prevederile art. 2821 și art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, întrucât nu a solicitat ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare, obiectul cererii deduse judecății constă într-o obligație de a face, neevaluabilă în bani, care nu intră sub incidența art. 2821 C. proc. civ.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru continuarea judecării apelului.
Criticile sunt fondate deoarece, într-adevăr, cererea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, deci o obligație de a face, supusă altui regim juridic decât obligațiile evaluabile în bani.
Dar, urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, soluționarea apelului declarat de pârâtă revine în prezent Tribunalului Cluj.
Față de cele expuse, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul modificării încheierii atacate și calificării drept apel a căii de atac exercitate de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 984/R din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Modifică decizia, în sensul că declinarea de competență se referă la apelul declarat de pârâta SC E. SA, S.Î.S.E.E.T.N., împotriva sentinței civile nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.