Dismissal of appeal against order to issue compensation offer for expropriated land excluded from agricultural restitution regime
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant company's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to annul the administrative decision rejecting the claimant's notification and directing the continuation of the procedure to issue an offer of monetary compensation. The dispute concerned a 1,123.2 m2 parcel of land previously expropriated by the state for the construction of a high-voltage station, where the claimant sought either in-kind restitution or equivalent damages under Law No. 10/2001, while the defendant argued that the land remained classified as agricultural and thus fell exclusively under the exclusive jurisdiction of Laws No. 18/1991 and No. 1/2000. The court held that the purpose of Article 8 of Law No. 10/2001 is to prevent cumulative benefits for the same property, not to exclude remedies for properties expropriated and removed from agricultural circulation; consequently, since the claimant had not received restorative measures under the 1991 or 2000 laws, they were entitled to monetary compensation under Law No. 10/2001, and the failure to challenge a prior local commission decision regarding the 2000 law was deemed irrelevant given the subsidiary nature of the compensation request.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Dismissal of appeal against order to issue compensation offer for expropriated land excluded from agricultural restitution regime: - în consecință, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 dar pârâta nu a epuizat întreaga procedură prevăzută de art. 24, mai ales că, față de cererea lui subsidiară, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 36 referitoare la acordarea despăgubirilor bănești.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 octombrie 2003, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA, solicitând anularea Deciziei nr. 1070/2003, prin care i s-a respins notificarea de restituire în natură sau acordarea unor despăgubiri bănești pentru terenul de 1123,2 mp, înscris în C.F., nr.top177/2 Caransebeș.
În motivarea contestației, întemeiate pe art. 20 alin. (1) și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:
- terenul revendicat a aparținut antecesorilor săi și a fost preluat abuziv de stat, care l-a dat în administrarea pârâtei, pentru construirea unei stații de înaltă tensiune, cu mai multe anexe;
- argumentele invocate în decizia contestată sunt inacceptabile deoarece terenul în discuție a fost scos din circuitul agricol și, ca atare, nu putea fi restituit conform Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000.
Pe parcursul procesului, respectiv la 18 iunie 2004, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a suprafeței de 1123,2 mp sau 3369,6 euro despăgubiri (3 euro/mp).
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 790 din 29 iunie 2004, a respins contestația precizată, cu motivarea că:
- imobilul revendicat face parte din categoria terenurilor agricole extravilane expropriate și intră așadar sub incidența art. 39 din Legea nr. 18/1991;
- reclamantul nu a dovedit, în mod cert, că acel imobil ar fi fost expropriat de la antecesorul său.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 27 din 12 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și, drept consecință, a admis contestația și a dispus anularea actului atacat și continuarea procedurii de soluționare a notificării, prin emiterea ofertei de despăgubire.
S-a reținut că
- apelantul nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece suprafața revendicată a fost scoasă din circuitul agricol chiar prin decretul de expropriere, iar actul normativ menționat avea în vedere doar terenurilor agricole și forestiere;
- în consecință, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 dar pârâta nu a epuizat întreaga procedură prevăzută de art. 24, mai ales că, față de cererea lui subsidiară, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 36 referitoare la acordarea despăgubirilor bănești.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri și menținerea soluției Tribunalului Timiș.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a susținut că:
- potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, reclamantul nu putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege deoarece revendica un teren agricol, al cărui regim era reglementat de Legea nr. 18/1991, iar schimbarea categoriei de folosință, odată cu exproprierea, nu prezintă nici o relevanță;
- instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, din care rezultă că reclamantul nu a contestat soluția de respingere a cererii de restituire a aceluiași teren, dată de Comisia locală Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000 cu încălcarea art.4 din legea menționată.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- finalitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001 constă în împiedicarea unei persoane de a beneficia cumulativ, pentru același imobil, de măsurile reparatorii prevăzute atât de legea menționată, cât și de Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000;
- este cert că reclamantul nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000 pentru terenul care a făcut obiectul notificării adresate pârâtei;
- imperfecțiunile legilor reparatorii succesive au generat confuzii, care nu trebuie să afecteze însă drepturile persoanelor prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor imobile sau moștenitorilor acestora;
- instanța de apel a exclus varianta restituirii terenului în natură, iar măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești nu vor fi suportate de pârâtă;
- în acest context, neatacarea de către reclamant a soluției Comisiei locale Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000 este irelevantă.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.