Restitution of property sold to state before emigration: illegality of regulatory exclusion from "abusive acquisition" definition

Asupra recursul civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanți H.E. și E.H. au chemat în judecată la data de 13 octombrie 2003 pe Primarul municipiului Timișoara solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de acesta și obligarea la emiterea unei noi dispoziții pentru restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, nr. top 19612 și 19613 compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1628 mp.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 86/PI din 27 ianuarie 2004 a admis acțiunea reclamanților, a dispus anularea dispoziției nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara și l-a obligat pe acesta să procedeze la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului în litigiu în condițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.

În pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara a fost respinsă notificarea reclamanților prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, cu motivarea că bunul nu a fost preluat abuziv de stat, câtă vreme pentru a pleca definitiv din țară, reclamanții au înstrăinat imobilul către stat și în condițiile Decretului nr. 223/1974 și au primit despăgubiri în valoare de 40.000 lei.

Totodată se menționează în dispoziție că în același sens sunt prevederile art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Tribunalul a considerat că H.G. nr. 409/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu este în conformitate cu legea pe care este chemată să o aplice iar nu să o modifice, așa cum rezultă din pct. 1.4 lit. B) care reduce sfera de aplicare a legii, excluzând de la aplicarea ei imobilele înstrăinate statului în baza Decretului nr. 223/1974 pentru care s-a primit un preț rezonabil, așa cum este situația în cauza de față.

Constatând că pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu este conform cu Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis excepția de ilegalitate invocată de reclamanți și pe fond a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat și este supus restituirii în natură, mai ales că nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995.

Apelul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1176 din 28 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

În termenul prevăzut de lege, împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs. Primarul municipiului Timișoara criticând-o ca fiind nelegală și invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C . proc . civ.

Recurentul susține în esență că instanța de apel a interpretat greșit art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 deoarece legiuitorul a înțeles să considere că imobilele trecute în proprietatea statului la cererea proprietarilor care au părăsit țara au primit despăgubiri, nu reprezintă o preluare abuzivă, așa încât și în temeiul acestor prevederi, în mod legal, i-a fost respinsă notificarea intimaților-reclamanți.

Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În raport de principiul ierarhiei actelor normative se apreciază că, în mod corect, instanța de apel ca și instanță de fond a considerat că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 458/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt în conformitate cu legea, iar dispoziția nr. 1888/2003 emisă de primar încalcă prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin imobile preluate în mod abuziv, conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 se înțeleg „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia”.

Prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevăd că „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării imobilului de către stat”.

Din coroborarea dispozițiilor legale expuse se desprinde concluzia că nu numai bunurile dobândite în baza unui titlu nevalabil adică dobândite fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării ci și cele dobândite cu titlu valabil sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat.

Statuând prin pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 că în cazul în care persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat imobilul către stat cu plata unui preț rezonabil, nu se consideră preluare abuzivă, Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 încalcă chiar legea în aplicarea căreia au fost elaborate, așa încât în mod judicios tribunalul a admis a excepția de ilegalitate invocate de intimați.

În raport de împrejurarea că prin dispoziția nr.1888/2003 emisă de recurent s-a respins notificarea intimaților tocmai prin aplicarea pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, Curtea consideră că în mod legal aceasta a fost anulată de instanța de fond, soluție menținută și de instanța de apel, mai ales că Legea nr. 10/2001 are în vedere prevalența restituirii în natură (art. 1, art. 7 și art. 9 ) față de măsurile reparatorii prin echivalent.

Semnificativă în cauză este și împrejurarea că imobilul în litigiu este încă în proprietatea statului, nefiind înstrăinat ci ocupat pe baza unui contract de închiriere.

Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1176 din 28 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.