Liability of city hall versus prefecture for Law No. 10/2001 compensation pending legislative amendments

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iunie reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta Primăria orașului Breaza pentru a se dispune obligarea acestuia la plata echivalentului al terenului în suprafață de 1903 mp și al construcției demolate, situate în loc. Breaza.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr. 1237/2003 a Tribunalului Prahova a fost admisă cererea sa formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost anulată dispoziția nr. 408/2003 iar pârâta obligată să-i restituie echivalentul imobilului sus menționat, fără a se stabili cuantumul acestuia, situație față de care a solicitat admiterea prezentei cereri.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1318 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea reclamantului iar pârâta a fost obligată să restituie acestuia echivalentul bănesc al terenului în suprafață de 1903 mp în sumă de 626.558.944 lei și a construcției demolate în sumă de 198.965.300 lei situate în Breaza.

Prima instanță a reținut că față de obiectul acțiunii, de dispozițiile legale invocate, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art.16 alin.4 din aceeași lege, acțiunea reclamantului este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, cale de atac soluționată prin decizia civilă nr. 421 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost admis apelul, schimbată în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, primăria are obligația de a transmite dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturii în a cărei rază își au sediul, centralizatoarele tuturor acestor oferte urmând a fi transmise Ministerului Finanțelor Publice.

Prin urmare, plata acestor despăgubiri nu este stabilită în sarcina Primăriei, care are doar obligația de a înainta oferta de despăgubiri prefecturii.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut că instanța de apel nu a analizat hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate, ci prin raportare la alte considerente, decât cele ce constituiau obiectul sesizării.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Temeinic s-a reținut că, fiind stabilit, cu titlu definitiv dreptul reclamantului la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă 1236 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova menținută prin decizia nr. 1109 din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, acesta urmează să beneficieze de plata acestora.

Însă, la momentul pronunțării hotărârii atacate erau în vigoare, într-adevăr prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, obligația plății acestei categorii de măsuri reparatorii revenea prefecturii, dispoziție care a fost abrogată prin prevederile art. 33 din Legea nr. 247/2005.

Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin actul normativ menționat, îndeplinirea obligației legale de mai sus revine, conform art. 26 și art. 32 din lege, entității investite prin prezenta lege cu soluționarea notificării, respectiv pârâtei.

Prin urmare, în raport de noile dispoziții legale și de modificările legislative menționate, dreptul reclamantului și modalitatea de realizare a acestuia consfințite prin hotărârea atacată nu și-ar mai găsi finalitatea urmărită de legiuitor.

Față de considerentele expuse, dar și în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, dispozițiile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, se constată ca fondat recursul care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi admis.

Hotărârea atacată va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de apel, care urmează să pună în discuția părților aplicabilitatea prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și să soluționeze pricina în raport de noile dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 421 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.