Right to land restitution under Law No. 10/2001 and admissibility of new arguments regarding land identity on appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the city Hall, thereby upholding the lower courts' judgments that annulled the administrative decision rejecting the claimant's application and recognizing her right to reparation measures in kind for a 402 sq. m. plot of land. The dispute concerned the validity of an administrative refusal to grant restitution rights under Law No. 10/2001, where the claimant argued she had properly proven her status as the sole heir to the deceased owner, while the city Hall contended she failed to prove the abusive state seizure and the identity of the disputed land with the property listed in a 1934 voluntary partition act. The Court determined that the appeal was unfounded because the lower courts correctly identified that the sole valid ground for the initial administrative rejection was the alleged lack of heir status, which the claimant successfully disproved through a certificate of heir and a holographic will; since the city Hall had not contested other aspects in the administrative phase, raising new arguments regarding land identity and abusive seizure for the first time on appeal was legally inadmissible, resulting in the final confirmation of the claimant's entitlement to reparation.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Right to land restitution under Law No. 10/2001 and admissibility of new arguments regarding land identity on appeal: Drept urmare, recursul declarat în cauză se privește a fi nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la plata de 23 decembrie 2003, reclamanta G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgoviște, anularea dispoziției emisă de aceasta prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 433/2001 având ca strict cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 402 mp situat în Târgoviște, județul Dâmbovița.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu ar fi dovedit calitatea sa de moștenitor al defunctei V.E., deși a atașat notificării înscrisurile doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită.
Fiind astfel investit, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 284 din 21 aprilie 2004, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 3554 din 8 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Târgoviște și a constatat că reclamanta este îndreptățită la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 402 mp teren situată în Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza certificatului de moștenitor nr. 66 din 22 iunie 2000 și a testamentului olograf depus la dosar, reclamanta a dovedit că este unica moștenitoare a defunctei V.E. proprietatea terenului în discuție, proprietate ce a dobândit-o în urma partajului voluntar din 22 iulie 1934 înregistrat la Grefa Tribunalului Dâmbovița și preluată ulterior de stat în mod abuziv, situație în care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 2226 din 13 august 2004, a respins ca nefondat apelul Primăriei municipiului Târgoviște, prin Primar.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs Primăria municipiului Târgoviște, prin Primar susținând că soluțiile pronunțate în cauză sunt greșite în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și instanței nu au dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dacă există identitate între terenul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent și cel din actul de partaj voluntar din 22 iulie 1934.
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar se constată că recursul este nefondat, întrucât în mod just s-a reținut de către instanța de apel că aspectele invocate nu afectează legalitatea hotărârii în condițiile în care aceste împrejurări nu au fost contestate, singurul motiv pentru care notificarea a fost respinsă l-a constituit lipsa calității reclamantei de moștenitor al autoarei sale.
Drept urmare, recursul declarat în cauză se privește a fi nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgoviște, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 2226 din 13 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2005.