Municipal obligation to pay property restitution compensation under Law 10/2001 extinguished by post-appeal fulfillment rendering action moot
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff's appeal, modified the Court of Appeal’s decision to dismiss the lawsuit as moot, and rendered the judgment final. The dispute arose after a first-instance court ordered a local municipality to pay monetary compensation for a residential property pursuant to civil legislation, which the appellate court reversed on the grounds that the municipality lacked the passive legal capacity to grant such compensation. The plaintiff subsequently informed the court that the municipality had issued a disposition in July 2004 granting the requested compensation, which she accepted, thereby fulfilling the obligation that was the subject of the litigation. The Supreme Court relied on Article 312 of the Code of Civil Procedure to determine that the case had lost its object (*cauză rămasă fără obiect*) due to the post-appeal fulfillment of the claim, resulting in the dismissal of the action.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Municipal obligation to pay property restitution compensation under Law 10/2001 extinguished by post-appeal fulfillment rendering action moot: Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iunie 2003 reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Roșiorii de Vede, obligarea să-i acorde despăgubiri prin echivalent bănesc compensator valorii imobilului compus din suprafața de 80 mp teren loc de casă, casă cu 4 camere și prăvălie situate în localitatea Roșiorii de Vede.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși prin sentința civilă nr. 3811 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman a fost anulată dispoziția nr. 347 din 17 aprilie 2002 emisă de pârâtă, aceasta din urmă nu s-a conformat să-i facă oferta de despăgubiri bănești pentru imobilul indicat în acțiune, cu toate că a solicitat și prin cererea nr. 3080 din 4 februarie 2003 ca pârâta să se procedeze în temeiul menționat.
Prin sentința civilă nr. 682 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să-i plătească suma de 337.500.000 lei, reprezentând despăgubiri prin echivalent bănesc, conform Legii nr. 10/2001.
Prima instanță a reținut în esență că pârâta nu a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești prin care era obligată să-i facă reclamantei oferta de restituire prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Apelul pârâtei împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, iar sentința tribunalului schimbată în temeiul respingerii acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a reținut că primăria nu are atribuțiuni în materia analizată și nici prerogative generale cu privire la acordarea despăgubirilor, prezumtive cum au fost statornicite prin Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
La termenul de judecată din 28 octombrie 2005, prin petiția depusă la dosar reclamanta a învederat instanței că ulterior soluționării apelului, respectiv la data de 20 iulie 2004, pârâta a emis dispoziția nr. 421 prin care i-au fost acordate despăgubirile solicitate și pe care le-a acceptat, astfel încât cauza a rămas fără obiect.
Anexat cererii a fost depusă dispoziția la care se face referire în petiție și din care rezultă îndeplinirea obligației ce constituie obiectul cauzei.
Față de situația învederată, de poziția procesuală a recurentei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.S. împotriva deciziei nr. 848 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.