Judicial obligation to enforce administrative reparative duties under Law No. 10/2001: limits on substituting for administrative authorities and the res judicata bar on statutory deadline defenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant Municipality’s appeal as unfounded, upholding the lower courts' final judgment that obligated the Municipality to issue a motivated administrative decision including reparative measures for specific apartments under Law No. 10/2001, and ordered the Municipality to pay 76 RON in litigation costs to the claimant. The dispute centered on whether the Municipality failed to comply with its statutory obligation to respond to a notification within 60 days, with the Municipality arguing that the court exceeded its judicial powers by dictating the manner of the administrative resolution and that the deadline had not expired due to pending evidence. The Court held that the trial courts did not substitute the administrative authority but correctly ordered the performance of a legal duty, and that the Municipality’s argument regarding the 60-day deadline was barred by res judicata due to a prior irrevocable appellate decision, thereby confirming the lower courts' application of Article 312(1) of the Code of Civil Procedure regarding the dismissal of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2000, art. 274 C. proc. civ; Judicial obligation to enforce administrative reparative duties under Law No. 10/2001: limits on substituting for administrative authorities and the res judicata bar on statutory deadline defenses: Prin prezentul recurs, pârâta a criticat decizia, susținând că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. în sensul că tribunalul, menționând modul în care trebuie soluționată notificarea, a depășit competențele puterii judecătorești.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11597 bis 1 din 19 octombrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei B.E. împotriva pârâtei Primăria municipiului Timișoara prin primar, dispunând obligarea acesteia de a soluționa notificarea nr. 216/2001 prin emiterea unei dispoziții motivate, cuprinzând măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind apartamentele nr. 1, dreapta, SAD 1 și SAD, situate în Timișoara, înscrise în C.F. Timișoara.
Instanța de fond a reținut în esență că:
- reclamanta este moștenitoarea testamentară a proprietarilor tabulari S.A. și A., născută G., fiind „persoană îndreptățită” în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001;
- pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2000 în sensul de a emite dispoziție motivată în termen de 60 de zile de la data depunerii de către reclamantă a înscrisurilor doveditoare (21 septembrie 2001).
Această soluție a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 840 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, care a folosit o motivare similară.
Prin prezentul recurs, pârâta a criticat decizia, susținând că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. în sensul că tribunalul, menționând modul în care trebuie soluționată notificarea, a depășit competențele puterii judecătorești.
Pe de altă parte, s-a arătat că întrucât reclamanta, în cadrul procedurii administrative, nu a făcut precizarea în sensul că nu mai deține alte probe, nu se poate concluziona că s-ar fi depășit termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru emiterea dispoziției.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat.
Susținerea referitoare la pretinsa depășire a limitelor puterii judecătorești nu poate fi primită.
Instanțele au apreciat asupra calității reclamantei de „persoană îndreptățită” și a temeiniciei dreptului ei la măsuri reparatorii iar apoi, tocmai pentru a nu se substitui autorității administrative, nu au rezolvat fondul cererii ci au adoptat soluția specifică obligațiilor de „a face”, pe deplin legală în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește depășirea termenului de 60 de zile, această împrejurare a fost reținută cu autoritate de lucru judecat prin decizia irevocabilă nr. 3375/2003 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție.
În consecință, cum soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, conform dovezilor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 840 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurentul la 76 RON cheltuieli de judecată către intimata B.E.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2005.