Court's ex officio duty to order essential expert evidence despite parties' refusal to prepay costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the cassation appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case for retrial, effectively ruling in favor of the plaintiffs who had previously failed in lower courts. The dispute concerned an action for the absolute nullity of a sales contract and the in-kind restitution of an industrial immovable property (a mill), which both trial and appellate courts had dismissed because the plaintiffs refused to advance the costs for a mandatory technical expertize to identify the property. Relying on the active duty of judges to ascertain the truth under Article 129(5) of the Code of Civil Procedure and the power to order evidence ex officio under Article 201(1), the Supreme Court held that the lower courts erred by relying solely on the parties' refusal to pay for the expertize without exercising their authority to order it. The court ordered the appellate court to mandate the technical expertize ex officio and to rule on the allocation of these evidentiary costs, establishing that the refusal to prepay an essential expert fee does not preclude the court from ordering the proof if it is necessary for a just resolution.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, art. 1169 C. civ, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 201 alin. (1) C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ, art. 292 alin. (1) C. proc. civ; Court's ex officio duty to order essential expert evidence despite parties' refusal to prepay costs: Instanța de apel a considerat justă hotărârea primei instanțe de a da eficiență dispozițiilor art. 1169 C. civ. potrivit cărora oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 august 2002 reclamanții G.V.V., G.I. și G.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare intervenit între A.P.A.P.S. și pârâtă, având ca obiect imobilul cu destinație moară și restituirea în natură a acesteia.
Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 5087/2002 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Argeș investit cu soluționarea capătului de cerere privind restituirea în natură a imobilului, prin sentința civilă nr. 67 din 1 aprilie 2004 a respins cererea de restituire a imobilului formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.E., G.A. și U.S., privind același imobil, moară țărănească.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită, nu poate fi identificat, prin refuzul reclamanților și intervenienților de a depune onorariul de expertiză tehnică necesară probării dreptului pretins.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții și intervenienții care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1771/A din 10 septembrie 2004.
Instanța de apel a considerat justă hotărârea primei instanțe de a da eficiență dispozițiilor art. 1169 C. civ. potrivit cărora oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
Reclamanții au formulat în termen legal recurs împotriva acestei decizii.
Recursul este întemeiat și se va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar pentru realizarea acestei finalități ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Instanțele de fond nu au fost preocupate să-și îndeplinească această îndatorire.
În exercitarea rolului lor activ, instanțele aveau a dispune din oficiu în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., efectuarea expertizei tehnice prin care să se stabilească coordonatele de identificare ale bunului imobil a cărui restituire s-a solicitat, cu atât mai mult cu cât ambele instanțe au considerat că administrarea acestei probe este esențială soluționării juste a cauzei.
Pentru considerentele sus-menționate recursul se va admite, se va casa hotărârea recurată, iar în temeiul art. 313 C. proc. civ. cauza se va trimite Curții de Apel București pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare, instanța de apel făcând aplicarea textelor de lege sus-arătate și a disp. art. 292 alin. (1) C. proc. civ., va dispune din oficiu efectuarea expertizei tehnice, urmând a hotărî și asupra cheltuielilor de administrare a probei potrivit art. 1711 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții G.V.V., G.I. și G.S. împotriva deciziei civile nr.1 771/A din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.