Real estate possession claim; material competence of appellate court under transitional provisions of Law 219/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (High Court of Cassation and Justice) admitted the appeal, quashed the decision of the Court of Appeal, and remanded the case to the Constanța Tribunal for the proper adjudication of the appeal, thereby allowing the defendant to prevail on the procedural issue of competent jurisdiction. The dispute involved a claim by two plaintiffs to compel the defendants to leave them in full ownership and possession of a 504 square meter plot of land in Constanța; the lower court partially granted the claim for one plaintiff, which was upheld by the Court of Appeal against an appeal by one defendant. The decisive legal basis was Law No. 219/2005, which reinstituted the principle of proximity for appellate jurisdiction and contained transitional provisions requiring appeals pending at the time of entry into force to be sent back to the court of first instance if the value of the dispute (here, under 5 billion lei) fell within the material competence of the tribunal rather than the court of appeal; the Supreme Court applied Article 304(9) of the Civil Procedure Code to find that the appellate decision violated the competence of another court.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ, art. 725 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Real estate possession claim; material competence of appellate court under transitional provisions of Law 219/2005: Ca măsuri tranzitorii, prin art. II alin. (2) și (4) din Legea nr. 219/2005, legiutorul a înțeles să deroge de la dispoziția cuprinsă la art. 725 alin. (2) C. proc. civ., stabilind că „apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 24 noiembrie 2004, reclamanții V.G. și V.V. au solicitat, în contradictoriu cu T.S., RA E.D.P.P. Constanța, Consiliul local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 504 mp, a cărui valoare a fost estimată la 1.204.800.000 lei, situat în Constanța.
Prin sentința nr. 1114 din 7 iulie 2005, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul V.V., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, RA E.D.P.P. Constanța și T.S., ca nefondată. A respins acțiunea formulată de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâta RA E.D.P.P. Constanța ca nefondată. A admis acțiunea formulată de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâții T.S., Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local al municipiului Constanța, în parte. A obligat pârâții T.S., Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local al municipiului Constanța să lase reclamantului V.G., în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul-teren în suprafață de 497,562 mp situat în Constanța, județul Constanța, individualizat în schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert N.L.
Apelul declarat de pârâta T.S. împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 5/C din 11 ianuarie 2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta T.S.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2006, din oficiu, instanța a pus în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei în apel, în raport de valoarea obiectului litigiului și dispozițiile Legii nr. 219/2005.
Cu privire la competența de soluționare a apelului, cu referire la dispozițiile art. 1 pct. 1 coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., se rețin următoarele:
Legea nr. 219/2005, care a intrat în vigoare în luna iulie 2005, a modificat dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești, în sensul că a reinstituit principiul proximității în soluționarea căilor de atac, principiu potrivit căruia căile de atac se soluționează de instanțele ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Ca măsuri tranzitorii, prin art. II alin. (2) și (4) din Legea nr. 219/2005, legiutorul a înțeles să deroge de la dispoziția cuprinsă la art. 725 alin. (2) C. proc. civ., stabilind că „apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale”.
Aceeași dispoziție tranzitorie prevede că „trimiterea dosarelor se va face pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece”.
Or, apelul dedus judecății în prezenta cauză, al cărei obiect are o valoare de sub 5 miliarde lei, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 este dat în competența materială a tribunalelor, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor menționate, trebuia trimis spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, Curtea urmează a admite recursul, a casa decizia atacată și a trimite cauza, spre competenta soluționare a apelului declarat de pârâtă la Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta T.S. împotriva deciziei nr. 5/C din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Casează decizia și trimite cauza pentru soluționarea apelului declarat de pârâtă la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.