In-kind restitution of requisitioned Bușteni property upheld for heirs.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 773 din 5 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă contestația formulată de I.C., decedată pe parcursul procesului, ce a fost continuat de moștenitorii săi legali, în calitate de descendenți, M.M.R.M. și G.R.I. în contradictoriu cu Primăria orașului Bușteni, dispunându-se anularea dispoziției nr. 324 din 14 aprilie 2005 emisă de pârâtă. S-a dispus obligarea acesteia de a retroceda în natură reclamantei imobilul situat în Bușteni, județul Prahova, compus din parter și etaj, și terenul aferent de 400 mp, identificat prin schița de plan, întocmită de intimată (filele 23, 24 și 25 dosar fond).

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că imobilul solicitat a aparținut autorilor reclamantei I.P. și I.S., de la care a fost rechiziționat prin ordinul Prefecturii Prahova nr. 827/1948, fără a fi naționalizat, ceea ce s-a constatat prin sentința civilă nr. 1010/1956 a Tribunalului Popular al raionului Câmpina.

În consecință, în raport de preluarea abuzivă a imobilului, s-a dispus restituirea lui în natură, conform prevederilor art. 3, art. 7 și art. 9, art. 20, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Apelul declarat de Primăria orașului Bușteni împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1043 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamantei, de la care a fost preluat abuziv, astfel că se impune retrocedarea lui moștenitorilor legali.

Împotriva acestei hotărâri Primăria orașului Bușteni a declarat recursul de față, susținând că ambele instanțe au reținut fără probe concludente că imobilul în discuție a fost rechiziționat și că I.C. are calitate de persoană îndreptățită la restituire.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:

Primul motiv de recurs este neîntemeiat, în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 și de prevederile art. 221, articol nou, introdus prin legea cu modificare, la care s-a făcut referire.

Potrivit acestei prevederi legale actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul motivărilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării. În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării.

Prin această din urmă dispoziție a fost prezumată existența dreptului de proprietar și întinderea sa în raport de cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.

Prin urmare, în situația în care actele de proprietate nu se mai găsesc, prin lege s-a creat posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate prin actul de preluare abuzivă, care în absența unor probe contrare este prezumat a fi cel recunoscut în acest act.

În cauză, sunt înscrisuri de necontestat, emise chiar de fostul Sfat Popular al Orașului Bușteni, care fac deplină dovadă că imobilul în litigiu a fost rechiziționat de la autorii reclamantei, cu referire la ordinul nr. 8275/1948 emis de Prefectura Prahova (fila 17). În plus și prin sentința civilă nr. 1010 din 9 aprilie 1946 a fostului Tribunal Popular al orașului Câmpina s-a făcut dovada că s-a solicitat preluarea imobilului în litigiu, aparținând soților I. în temeiul Decretului nr. 191/1951.

Prin urmare, în raport de prevederile legale la care s-a făcut referire, rezultă că s-a făcut dovada în cauză că imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamantei.

Tot astfel, instanțele au reținut corect și calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei I.C., fiica lui I.P., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 127/1959 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai și declarația autentică, prin care se atestă că soțiile tatălui reclamantului nu au avut moștenitori, astfel că reclamanta este singura persoană îndreptățită la restituire.

Față de cele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Bușteni împotriva deciziei nr. 1043 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.