Wrongful deprivation of liberty: appeal dismissed, moral damages award upheld against State

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 189 din 18 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.G.A., a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească acesteia echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro, la data plății, cu titlu de daune morale și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost privată de libertate timp de 11 zile, respectiv în perioada 13 martie 2001-23 martie 2001, urmare transformării amenzii în închisoare contravențională, pedeapsă pe care o executat-o în locul unei alte persoane, care ulterior a fost condamnată prin sentința penală nr. 3477/2001 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunilor de prostituție și fals privind identitate, prin aceeași hotărâre fiind dispusă și anularea proceselor verbale de contravenție, întocmite pe numele reclamantei, din eroare.

Apelurile declarate împotriva sentinței tribunalului de reclamantă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice au fost respinse prin decizia civilă nr. 485 din 9 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanta și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanta și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că i-a fost încălcat dreptul la apărare în procesele ce au generat privarea sa de libertate, nu a fost aplicată prezumția de nevinovăție și că a fost greșit stabilit cuantumul daunelor morale.

Recursul este nefondat.

Soluționând acțiunea civilă prin care reclamanta a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale, instanțele nu puteau cenzura modul de desfășurare al altor procese, ce au condus la privarea acesteia de libertate.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, stabilit la suma de 10.000 Euro, se constată că nu este derizoriu și corespunde prejudiciului moral cauzat reclamantei prin privarea sa de libertate pe nedrept, o perioadă de 11 zile.

Prin recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., s-a susținut că acțiunea a fost insuficient timbrată, că autorul faptei cauzatoare de prejudiciu nu este Statul Român, deci nu are calitate procesuală pasivă, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că este exagerat cuantumul daunelor morale acordate reclamantei.

Și acest recurs este nefondat.

Eventuala insuficientă timbrare a acțiunii nu poate constitui motiv de casare, critica ce vizează acest aspect neputând fi analizată.

Prin petiția aflată la filele 55-56 din dosarul instanței de fond, reclamanta a modificat temeiul juridic al acțiunii din art. 504 C. proc. pen., în prevederile art. 5 pct. 5 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, precum și art. 48 alin. (3) din Constituție.

Conform art. 52 alin. (3) din Constituția României, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Cum prejudiciul moral i-a fost evident cauzat reclamantei prin erori judiciare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, în baza textului de lege susmenționat.

Instanțele au făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 5 pct. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenții nelegale are dreptul la reparații.

În cauză sunt întrunite și condițiile art. 998-999 C. civ., răspunderea civilă delictuală putând fi angajată și în situația în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijență sau imprudență, astfel că și critica referitoare la acest aspect este nefondată.

Cuantumul daunelor morale nu este nici derizoriu, așa cum s-a arătat cu ocazia examinării recursului reclamantei, dar nici exagerat, cum susține recurentul-pârât, ci este corespunzător prejudiciului moral cauzat.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.G.A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 485 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.