Unconstitutionality Exception Refusal Upheld; Collective Bargaining Agreements Outside Constitutional Review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal by the claimant against the Court of Appeal’s 7 March 2006 interlocutory order refusing to refer an unconstitutionality exception to the Constitutional Court; the dismissal leaves the lower court’s refusal in force. The underlying case is a labor dispute challenging the nullity of collective bargaining agreements (unit-level and branch-level), during which the claimant invoked unconstitutionality of unspecified articles of those agreements. The court held that unit-level collective labor contracts are not among the normative acts subject to constitutional review under art. 2(1) of Law No. 47/1992, and that the branch-level contract claim failed because no specific provision was identified, as required by art. 29(1) of the same law. On appeal, the claimant merely listed constitutional provisions (arts. 16, 22, 30, 20 of the Constitution) without argument linking them to the case, which does not satisfy the requirement for appeal grounds; although total absence of grounds could trigger nullity under art. 302¹(1)(c) C. proc. civ., here the grounds exist but are insufficient, so no ground under art. 304 point 9 C. proc. civ. is met, making the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 20 din Constituție, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Unconstitutionality Exception Refusal Upheld; Collective Bargaining Agreements Outside Constitutional Review: Împotriva susmenționatei încheieri s-a declarat recurs de către recurentul D.T.R.O. care arată că i-au fost încălcate unele drepturi constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1), art. 22 alin.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată la 7 martie 2006 de către Curtea de Apel București în dosarul nr. 3994/2005 (nr. unic 33394/2/2005) s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibilă.
Pentru aceasta s-a reținut că în speță s-a invocat de către recurent excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă pe anii 2000 și 2002 și art. 82 din contractul colectiv pe anul 2005 la nivel de unitate pentru ca apoi în ședință publică să precizeze că invocă o astfel de excepție atât a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură fără a indica textul din contractul colectiv.
S-a ținut cont de către aceeași instanță de recurs că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentului Parchetului și ordonanțelor Guvernului, așa încât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu intră în categoria celor prevăzute de textul citat.
Referitor la contractul colectiv la nivel de ramură s-a avut în vedere de către Curtea de Apel că recurentul nu a indicat articolul pretins neconstituțional pentru a se aprecia, potrivit art. 29 alin. 1 legătura acestuia cu soluționarea cauzei.
Împotriva susmenționatei încheieri s-a declarat recurs de către recurentul D.T.R.O. care arată că i-au fost încălcate unele drepturi constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1), art. 22 alin.
(1) și (2) precum și art. 30 alin. (6) și (7) din aceeași Constituție ce apreciază că ar fi putut fi analizate, ținându-se cont și de prevederile art. 20 din Constituție.
Deliberând, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul pentru unica rațiune că simpla înșiruire a unor texte din Constituție fără nici o argumentare raportată la cauza dedusă judecății al cărui obiect privește un conflict de muncă referitor la nulitatea contractului colectiv de muncă, nu echivalează cu motivele recursului.
De principiu absența motivelor poate determina nulitatea recursului în condițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În speță, nu se poate, însă, susține absența totală a acestora, numai că textele invocate din Constituție pentru prima dată în recurs nu combat soluția dată și nici nu fac legătura directă și concretă cu pricina judecății.
În lipsa acestor argumente, a conexiunilor dintre textele constituționale și contractul de muncă a cărui nulitate se pretinde, instanța a fost practic în imposibilitate de a le cerceta, așa încât soluția dată pe inadmisibilitate este în sensul legii.
Așa fiind, nesubzistând condiția prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.R.T.O. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2006 dată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2006.