Property compensation claims for non-nationalized assets; violation of the right to defense by raising the lack of procedural standing ex officio.

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Tribunalul Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 73 din 16 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2012/2004, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții S.P., S.M. și M.V. împotriva dispoziției nr. 809 din 3 martie 2004 emisă de pârâta Primăria municipiului Aiud, prin primar, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța hotărârea, s-a reținut că imobilul înscris în C.F. Bobâlna de Jos a fost proprietatea antecesorilor reclamanților, imobil aflat în prezent în proprietatea reclamanților.

În prelungirea casei există o construcție în care a existat o moară de măcinat grâu și porumb care a continuat să funcționeze după anul 1960, avându-l ca morar pe proprietarul utilajelor. Parte din utilaje s-au defectat, au fost înlocuite de următorul morar și apoi demontate.

Reține instanța că nu s-au făcut dovezi privind preluarea acestor utilaje de către instituții ale Statului Român sau alte întreprinderi în perioada anilor 1970 și, ca atare, cerințele art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite.

Se mai arată că acțiunea formulată de M.V. va fi respinsă pentru lipsa capacității de exercițiu, care la data promovării acțiunii era decedată.

Apelul declarat de reclamanții S.P. și S.M. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 322/A din 11 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 7001/2004.

Prin considerentele deciziei s-au reținut cele ce succed.

Din probele administrate în cauză rezultă că moara nu mai exista în posesia antecesorilor reclamanților încă din 1960.

Reține instanța că reclamanții nu au calitate procesuală pentru a formula cererea de despăgubiri întrucât nu sunt succesorii proprietarilor tabulari anteriori, P.A. și C.V., deoarece după P.A. s-a intabulat ca proprietar M.V., care la rândul său, a transmis proprietatea reclamanților în baza unui contract de întreținere.

Reclamanții au dobândit doar un drept determinat, în care nu se includ bunurile care fac obiectul litigiului.

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții-apelanți, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia sub aspectul greșitei interpretări a probelor administrate, a ignorării faptului că recurenta S.M. este nepoata de fiu predecedat a lui P.A..

Reținerea lipsei calității procesuale pasive este nelegală în condițiile în care ea nu a fost pusă în dezbaterea părților.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 24 din Constituție, dreptul la apărare este garantat. El cuprinde întregul complex de drepturi și garanții procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitate părților să-și apere interesele legitime.

Instanța de apel reținând în considerente lipsa calității procesuale a reclamanților, fără a pune în discuția părților excepția de fond, peremptorie și absolută, a încălcat dreptul la apărare al reclamanților.

Aceasta pentru că părțile trebuie să aibă posibilitatea să-și exprime punctul de vedere în mod real asupra tuturor chestiunilor care interesează rezolvarea pricinilor.

Ca atare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Drept consecință, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul reclamanților va fi admis, iar decizia va fi casată pentru încălcarea normelor de procedură ce atrage nulitatea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții S.P. și M. împotriva deciziei nr. 322 A din 11 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 30 mai 2006.