Reivendicare of state-expropriated land barred by mandatory Law 10/2001 procedure; appeal dismissed

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5858 din 8 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 București a respins cererea formulată de reclamanta M.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 3 București, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca inadmisibilă acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Municipiul București, prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin Primarul General și Primăria sector 3 solicitând să se constate că terenul situat în București, s a fost preluat de stat fără nici un titlu și, ca o consecință a acestei constatări, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și folosință terenul.

Pârâta Primăria sector 3 a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că deținătorul legal al terenului este Consiliul General al Municipiului București, ca reprezentant al statului în teritoriu.

La rândul său, pârâtul Municipiul București a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că nu s-a parcurs procedura obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a constatat că Primăria sector 3 nu are calitate procesuală pasivă, deoarece terenul în litigiu este în posesia Municipiului București, făcând parte din domeniul privat al localității.

Cu privire la cererea introdusă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, s-a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate de stat fără titlu nu mai poate fi primită, persoanele interesate trebuind să recurgă la procedura instituită prin legea specială.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 315 A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 constituie dreptul comun în ceea ce privește restituirea imobilelor preluate de stat, iar procedura instituită de lege trebuie imperativ urmată.

Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, reclamanta a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta arată că instanțele nu au ținut seama de dispozițiile art. 480 C. civ. și au interpretat greșit sensul Legii nr. 10/2001, încălcând astfel și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 C. civ., este instrumentul juridic pe care legiuitorul îl oferă proprietarului neposesor pentru a putea cere restituirea bunului său, aflat în posesia unei alte persoane, ce nu are calitatea de proprietar.

Acesta este motivul pentru care în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, arătând titlul în baza căruia a căpătat calitatea de proprietar.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio în integrum, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art. 480-481 C. civ.

Prin Legea nr. 10/2001 se instituie măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, cu titlu sau fără titlu valabil.

Prin consacrarea principiului restituirii în natură a imobilului, legea oferă posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului preluat de stat, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură, făcând dovada dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite.

Prin urmare, reclamanta nu se afla în situația în care dreptul său de proprietate, actual și necontestat, se bucură de protecția oferită de dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Ea a declanșat un demers judiciar ce are ca scop redobândirea unui drept de proprietate ce a aparținut antecesoarei sale.

Or, un asemenea demers judiciar nu poate fi parcurs decât în condițiile și cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, care constituie dreptul comun în materie.

Pentru aceste considerente, prin hotărârile pronunțate, instanțele au făcut o corectă aplicare a legii atunci când au respins acțiunea reclamantei cu motivarea că nu a parcurs procedura instituită de Legea nr. 10/2001.

Prin soluțiile date, instanțele nu au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale Convenției, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional ocrotește bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea renăscută supraviețuirea unui vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat de o perioadă îndelungată de timp. Or, așa cum s-a arătat, reclamanta a inițiat un demers judiciar prin care urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a aparținut autorului său, caz în care, protecția oferită de textul invocat din Convenție nu-și găsește aplicare.

Pentru toate cele arătate, recursul reclamantei se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva deciziei nr. 315/A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2005.