Reparatory measure for abductively demolished property: cassation appeal dismissed as improperly framed as misinterpretation of legal act

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cale de notificare formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 S.Z.(fostă.) a solicitat Prefecturii județului Dâmbovița acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 194,31 mp și construcție cu 3 camere, situat în Găești, județul Dâmbovița, preluat abuziv de stat, construcția fiind demolată în anul 1978.

Primarul orașului Găești a emis dispoziția nr. 1010 din 10 noiembrie 2003, prin care a respins cererea obiect al notificării, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului a fost reconstituit solicitantei prin titlul de proprietate nr. 63601 din 30 martie 1995 emis în temeiul Legii nr. 18/1991, iar cu privire la construcții solicitanta nu a făcut dovada preluării abuzive, încălcând astfel prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Prin contestație formulată potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, S.Z. a cerut, în contradictoriu cu Primăria Găești, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală Găești și Statul Român reprezentat de D.G.F.P. Dâmbovița, anularea dispoziției primarului și acordarea de despăgubiri, susținând că preluarea imobilului a fost confirmată de fostul Sfat Popular al orașului Găești prin două adrese din anul 1971.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004, prin care a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a constatat dreptul contestatoarei de a fi despăgubită pentru construcția dobândită de contestatoare prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Local Titu sub nr. 254 din 5 mai 1971 și care, potrivit unor înscrisuri emanate de la autoritățile locale anterior anului 1989, depoziției a doi martori și raportului de expertiză tehnică întocmit de B.C., a fost preluată de stat fără nici un titlu, după care a fost demolată în anul 1978, terenul aferent construcției fiind donat statului în anul 1981 de către contestatoare și restituit acesteia în natură din titlul de proprietate nr. 63601 din 30 martie 1995 în aplicarea Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița susținând că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada pertinentă a preluării abuzive de către stat a imobilului și că, prin acordarea de despăgubiri, prima instanță și-a depășit competența, deoarece asemenea cerere nu a făcut obiectul litigiului.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei emanate de la Primăria Găești și Circumscripția Fiscală Găești, coroborate cu depozițiile martorilor, fac deplina dovadă că statul a demolat în anul 1978 construcția proprietatea contestatoarei, alături de alte clădiri din zonă în scopul realizării planului de sistematizare a localității, iar acordarea de despăgubiri este consecința firească a anulării dispoziției primarului.

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmbovița, a declarat recurs prin care a susținut că instanța de apel a greșit în aprecierea a probelor administrate, deoarece acestea nu atestă nici modalitatea preluării construcției de către stat și nici caracterul abuziv al pretinsei preluări, astfel că este irelevantă constatarea instanței de apel în sensul că imobilul a fost preluat abuziv de către stat.

Critica astfel formulată a fost încadrată de către recurent în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul nu este întemeiat.

Motivul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează, așadar, numai situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut, fie dându-i un alt înțeles diferit de litera și spiritul lui, fie interpretându-i greșit clauzele îndoielnice, susceptibile de mai multe înțelesuri.

Cu alte cuvinte, textul examinat are în vedere numai actele juridice, unilaterale sau bilaterale, nicidecum greșeli de interpretare a probelor administrate într-o cauză, inclusiv deci a înscrisurilor, cu consecințe în greșita stabilire a situației de fapt.

Ori, critica din recursul de față este circumscrisă în mod evident modului în care instanța de apel a stabilit, ca situație de fapt, că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu și demolat de către stat, dând eficiență unor probe, care în opinia recurentului nu permit asemenea constatare.

În aceste condiții susținerile recurentului nu numai că nu pot fi încadrate în motivul de recurs expres indicat, dar nu fac posibilă nici încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constituind în realitate o critică de netemeinicie la adresa hotărârii atacate, ceea ce nu poate fi primit în recurs, care poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate.

În raport cu limitele dezvoltării sale mai sus calificate, recursul de față va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neconstatându-se în cauză motive de ordine publică în sensul reglementat prin art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva deciziei nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.