Land restitution following nationalization under Decree 100/1989: appeal dismissed for improper invocation of legal error despite factual disputes over land usage as access alley
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's civil appeal, rendering the prior appellate decision that dismissed her claim final and irrevocable. The case involved a claim for the in-kind restitution of a 200 m² land parcel, previously nationalized under Decree No. 100/1989, against the Municipality of Bucharest. The lower courts had rejected the claim because expert evidence established that the contested land was currently utilized as a paved access alley, sidewalk, and safety zone for a residential building with provisional garages, meaning it was not free of structures or unencumbered. The Court held that the appeal was unfounded because the appellant, while invoking the statutory ground for error in the application of law, merely contested the factual assessment of evidence already properly administered by the lower instances, failing to demonstrate a specific violation of substantive law or a failure by the trial court to address decisive evidence, which are prerequisites for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Land restitution following nationalization under Decree 100/1989: appeal dismissed for improper invocation of legal error despite factual disputes over land usage as access alley: Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru a-i fi restituit terenul în litigiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 24 iulie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatoarea M.M.V. a chemat în judecată pe intimata Primăria municipiului București pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună restituirea terenului în suprafață de 200 mp, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 100/1989.
În motivarea contestației, a arătat că prin dispoziția nr. 1005 din 18 iunie 2003 emisă de Primarul General al Primăriei municipiului București, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 55,00 mp liber de construcții situat în București.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 116 din 9 februarie 2004 a respins contestația ca neîntemeiată, cu motivarea că, din expertiza întocmită în cauză terenul revendicat este amenajat, ca alee de acces, format din trotuar și carosabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea M.M.V., susținând în esență, că hotărârea a fost dată în baza unei analize trunchiate a probelor administrate, deoarece din conținutul expertizei rezultă că parte din teren este ocupat din garaje, iar din adresa Consiliului Local al Municipiului București, Direcția Generală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului nr. 27948/XII A din 23 martie 1995 rezultă că terenul este liber și nu afectează circulația și spațiul aferent blocului S4.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de contestatoare, cu motivarea că, terenul în litigiu reprezintă zonă de siguranță a blocului S4 cu alee de acces betonată și garaje provizorii, iar precizările din adresa nr. 27948/XII A din 23 martie 1995 nu pot fi primite întrucât aceasta a fost eliberată conform planului din 1980.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru a-i fi restituit terenul în litigiu.
Recursul nu este întemeiat.
Deși contestatoarea a invocat pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., aceasta critică modul în care ambele instanțe au interpretat probele administrate în cauza de față, fără a arăta ce lege a fost încălcată sau aplicată greșit.
Or, probele invocate drept argument în recursul declarat de către contestatori au fost administrate de instanță, aceasta stabilind corect situația de fapt.
Casarea unei hotărâri putând fi cerută atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Întrucât recursul declarat nu se întemeiază pe nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M.M.V. împotriva deciziei civile nr. 314 A din 20 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă și de litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.