Sustaining preventive detention following non-final conviction based on persistent public order risk and criminal history
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's order to maintain preventive detention and obliging the defendant to pay 120 lei in judicial expenses. The dispute centered on a challenge to the extension of preventive arrest, with the defendant arguing that the grounds for deprivation of liberty had ceased to exist and requesting a lesser measure; however, the court determined that the initial grounds remained valid and that the recent non-final conviction of six years' imprisonment, combined with the defendant's criminal record, continued to pose a concrete danger to public order and the proper conduct of the trial. The decision relied on Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure regarding the continuation of preventive measures when initial grounds persist, and Article 148(h) of the same Code, which permits detention for offenses punishable by more than four years of imprisonment when there is evidence of a concrete danger to public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 3002 C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen; Sustaining preventive detention following non-final conviction based on persistent public order risk and criminal history: Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosar nr. 16865/3/2006, în temeiul art. 160b alin. (3), raportat la art. 3002 C. proc. pen., și art. 5 din C.E.A.D.O. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului C.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
În esență, instanța de apel a reținut că, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, susținând că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luare măsuri arestării preventive și a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare, care chiar nedefinitivă, este de natură să justifice continuarea privării de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât acesta este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, față de considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.C. este nefondat și urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 27 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.