Decizia nr. 4674/2006 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel Brașov a luat în discuție, între altele, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpata E.L. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen.

Prin încheierea de la aceeași dată, 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 175/P/Ap/MF/2005, Curtea de Apel Brașov a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata E.L. cu motivarea că „Măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei, iar împrejurarea că inculpata se află în Spitalul Penitenciar Jilava nu determină încetarea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive”, cum și faptul că „Probele administrate până în prezent conduc la presupunerea că fapta poate fi reținută în sarcina inculpatei”, victima fiind un copil în vârstă de 9 ani, ucis în timp ce dormea, prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului și în regiunea superioară a corpului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, pe care însă nu l-a motivat, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluționarea acesteia la aprecierea instanței.

Recursul declarat de inculpata E.L. este nefondat.

Întrucât în cauză nu au fost invocate motivele pentru care s-a declarat recursul de față, Înalta Curte urmează a verifica, din oficiu, legalitatea și temeinicia încheierii pronunțată de prima instanță (curtea de apel).

Din actele de la dosar rezultă că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, iar temeiul arestării preventive l-a constituit prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând încheierea atacată cu recurs în raport cu cele mai sus-arătate, se constată că în cauză temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză s-a pronunțat împotriva acesteia, în primă instanță, o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să dovedească că trimiterea sa în judecată s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, prefigurându-se vinovăția acesteia.

În consecință, recursul declarat de inculpata E.L. fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata E.L. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 175/P/MF/Ap/2005.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.