Sustenance of preventive detention for robbery based on ongoing public danger and subsequent first-instance conviction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal, upholding the appellate court's decision to maintain preventive detention and ordering the appellant to pay 120 RON in judicial expenses. The case involved a criminal appeal where the defendant, charged with robbery under Article 211(2)(c) of the Penal Code, challenged the legality and necessity of the preventive detention measure originally imposed by the Bucharest Court of Appeal, arguing that the underlying grounds had ceased to exist and trial could proceed in liberty. The Supreme Court held the appeal unfounded, finding that the statutory grounds for detention under Article 148(1)(b) and (h) of the Code of Criminal Procedure—specifically that the offense carried a penalty exceeding four years and posed a concrete danger to public order—remained valid, further justified by a subsequent non-final conviction to a custodial sentence in the first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. c) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Sustenance of preventive detention for robbery based on ongoing public danger and subsequent first-instance conviction: Prin urmare, recursul declarat de inculpatul G.M. fiind nefondat urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție, între altele, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul G.M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin încheierea de la aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut măsura arestării preventivă luată față de numitul inculpat, cu motivarea că „în raport de gravitatea faptei și persoana acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., pe care, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive întrucât în momentul de față, au dispărut temeiurile care au stat la baza luării acesteia, judecata putându-se desfășura și cu persoana sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul G.M. este nefondat.
Din actele și lucrările de la dosar se constată că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., iar măsura arestării preventivă, dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 478/ UP din 21 decembrie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, a avut drept temei prevederile art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. pen., respectiv că infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an [(lit. b)] și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede .. pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică [(lit. h)].
Analizând recursul declarat de inculpatul G.M., prin prisma celor mai sus arătate se constată că nu este întemeiat, întrucât, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, acestea subzistând și în momentul de față.
Mai mult, se constată că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță, la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, justifică temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, care nu se impune a fi revocată cum fără temei s-a solicitat.
Prin urmare, recursul declarat de inculpatul G.M. fiind nefondat urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.