Pretrial Detention Upheld on Recidivism and Public-Order Risk; Appeal Rejected as Unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as unfounded the defendant's appeal against the lower court's order of 10 July 2006, which maintained the preventive arrest measure; the arrest therefore remained in force and the defendant was ordered to pay 120 lei in judicial costs. The case concerned a challenge to continued pretrial detention after the defendant had been re-indicted from aggravated theft to robbery under art. 211(2)(c) of the Criminal Code, with recidivism under art. 37(b), and had already been convicted at first instance. The court held, under art. 38515(1)(b) of the Criminal Procedure Code, that no new elements justified revocation, as the original grounds—the offense carrying a prison sentence exceeding four years, the defendant's recidivist status, and the concrete danger to public order—still subsisted, and the subsequent first-instance conviction further evidenced the legality and necessity of continued detention.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. c) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Pretrial Detention Upheld on Recidivism and Public-Order Risk; Appeal Rejected as Unfounded: The case concerned a challenge to continued pretrial detention after the defendant had been re-indicted from aggravated theft to robbery under art. 211(2)(c) of the Criminal Code, with recidivism under art. 37(b), and had already been convicted at first instance. The court held, under art. 38515(1)(b) of the Criminal Procedure Code, that no new elements justified revocation, as the original grounds—the offense carrying a prison sentence exceeding four years, the defendant's recidivist status, and the concrete danger to public order—still subsisted, and the subsequent first-instance conviction further evidenced the legality and necessity of continued detention.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: the appeal was dismissed as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V.F.
Prin încheierea de la aceeași dată, 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi 1782/2006), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut măsura arestării preventive luată față de numitul inculpat pe care a considerat-o legală și temeinică.
În motivarea acestei încheieri, instanța a arătat că, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, aceasta fiind luată cu respectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V.F., care personal a lăsat a lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței, iar prin apărătorul desemnat din oficiu, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestuia.
Recursul declarat de inculpatul V.F. este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că inculpatul a fost trimis în judecată, inițial, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ulterior fiind schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și are statutul de recidivist, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpatul V.F. prin prisma celor mai sus arătate se constată că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistând și în momentul de față.
Mai mult, se constată că, între timp, inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru fapta reținută în sarcina sa la o pedeapsă privativă de libertate, situație în care, chiar dacă hotărârea de condamnare nu este definitivă, este în măsură să dovedească temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive; și implicit necesitatea menținerii acesteia.
Față de considerentele de mai sus, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul V.F., împotriva încheierii din 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi 1782/2006) de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi1782/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.