Retention of preventive detention for robbery following first-instance conviction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, upholding the Court of Appeal’s order to maintain the pre-trial detention for the robbery charge. The defendant challenged the legality of his preventive arrest, arguing that the grounds for detention had ceased to exist and that the trial could proceed without depriving him of liberty. The court held that the appeal was unfounded because the initial legal grounds under Article 148(h) of the Code of Criminal Procedure—specifically the statutory penalty exceeding four years and concrete evidence of danger to public order—remained valid, a position further reinforced by the defendant's subsequent first-instance conviction. Consequently, the appellate decision of July 3, 2006, was confirmed, and the defendant was ordered to pay 100 lei in judicial costs to the state, with 40 lei advanced from the Ministry of Justice for the defense counsel’s fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. h) C. proc. pen; Retention of preventive detention for robbery following first-instance conviction: Din actele și lucrările de la dosar rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar măsura arestării preventive, luată la data de 8 februarie 2006, a avut drept temei art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pentru infracțiunea comisă legea prevedea o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V.L.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen.
Prin încheierea din data de 3 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1531/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia a menținut starea de arest preventiv a inculpatului V.L.C. cu motivarea că în cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea acestuia și impun în continuare privarea sa de libertate pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul V.L.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea încheierii atacate, constatarea că în cauză au dispărut temeiurile care au impus arestarea preventivă și punerea acestuia în libertate, întrucât cauza se poate judeca în mod normal și fără privarea sa de libertate.
Recursul declarat de inculpatul V.L.C. este nefondat.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar măsura arestării preventive, luată la data de 8 februarie 2006, a avut drept temei art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pentru infracțiunea comisă legea prevedea o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu numai că nu au dispărut, dar, între timp, acesta a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate, care chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să confirme vinovăția acestuia și să dovedească că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale.
În consecință, pentru considerentele arătate urmează a se constata că în cauză nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, că menținerea acesteia este legală, iar recursul declarat în aceste condiții împotriva încheierii în discuție este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Aflându-se în culpă procesuală inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.L.C. împotriva încheierii din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1531/57/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2006.