Migrant smuggling convictions: Eligibility of complementary rights-deprivation penalty conditioned on principal sentence duration

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 1 februarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:

- G.C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., și la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 – art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus prevenția de la 23 februarie 2005.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea.

- T.D., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., și 74 – art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 23 februarie 2005 și în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în perioada septembrie 2004 – februarie 2005, inculpatul G.C. a inițiat și coordonat un grup infracțional la care au aderat mai mulți cetățeni turci și români, printre care și inculpatul T.D. în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat a României, pe relația Bulgania – România – Ungaria - Europa de Vest, de către migranți turci de etnie kurdă.

În baza acestei înțelegeri, inculpații au racolat, cazat, călăuzit pe rutele ce traversau România, din Bulgaria spre Ungaria și apoi să preia de frontiera, mai mulți cetățeni de origine kurdă, pretinzând 2000 Euro pentru fiecare din aceștia.

Din grupul organizat astfel de G.C. au făcut parte mai multe persoane, inculpații D.A., T.D., C.M., S.M., S.M. și C.M. precum și cetățeni de etnie turcă, fiecare având bine stabilit rolul său în realizarea traficului de migranți.

La data de 22 februarie 2005, un grup de migranți preluat de doi informatori sub acoperire a fost a fost surprins de jandarmi în zona de frontieră, încercând să treacă în Ungaria.

Probele administrate, declarațiile martorilor, ale investigatorilor sub acoperire, convorbirile telefonice înregistrate pe baza autorizației eliberată în condițiile art. 91 C. proc. pen., au stabilit rolul avut de inculpați în săvârșirea faptelor, cât și modalitatea de comitere a acestora.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații, G.C. solicitând în principal achitarea, iar ambii, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 297 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis ambele apeluri și rejudecând, a adoptat pedepsele aplicate inculpatului G.C. și a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul T.D. s-au descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 143/2006 și s-a redus pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare, menținând interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 – art. 34 și 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 23 februarie 2005, menținând starea de arest.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații.

În recursul său, parchetul a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței tribunalului, pedepsele aplicate inculpaților G.C. și T.D. nereflectând, prin cuantumul scăzut, pericol social al faptei comise.

De asemenea, s-a solicitat înlăturarea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., a pedepsei de un an după executarea pedepsei principale cu privire la inculpatul T.D., fiind încălcate dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

Recursul parchetului este, în parte fondat și urmează a fi admis cu privire la inculpatul T.D., în cauză fiind incident motivul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Cât privește motivul privind individualizarea pedepsei prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recursul parchetului este nefondat, instanța de apel dând o justă interpretare dispozițiilor art. 72 C. pen., lipsa de antecedente penale a ambilor inculpați situația personală cât și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, astfel că nu se impune casarea deciziei și menținerea pedepselor aplicate de tribunal.

Este fondat motivul vizând greșita aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, întrucât conform art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală aplicată trebuie să fie de 2 ani sau mai mare, ori, în speță, pedeapsa aplicată inculpatului T.D. este de un an și 6 luni închisoare.

În susținerea apelului declarat, inculpatul G.C. a invocat în principal motivul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că faptele au fost comise de ambii inculpați, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursul inculpatului este nefondat.

Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul G.C. s-a înțeles cu ceilalți inculpați și învinuiți să ajute migranți kurzi să treacă ilegal frontiera pentru a merge în Europa de Vest, toată activitatea sa fiind monitorizată de organele de urmărire penală prin interceptarea convorbirilor telefonice și a investigatorilor sub acoperire.

De altfel, toți membrii grupului, precum și martorii, au recunoscut, în detaliu, modul în care inculpatul a acționat, el fiind cel care prin conaționalii săi, a recrutat migranți, a negociat prețurile și a aranjat deplasarea acestora prin România, apoi spre frontieră.

Investigatorul sub acoperire, B.S., K.D. și S.L., care au fost autorizați de procuror, au relatat participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii, astfel că din analiza tuturor probelor administrate, rezultă vinovăția inculpatului, instanțele pronunțând sub acest aspect o soluție corectă.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate ambilor inculpați, se constată că acestea sunt în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanțele apreciind corect gravitatea faptelor comise, amploarea acestora, reținând astfel în favoarea lor circumstanțe atenuante.

Întrucât nu sunt motive care examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38915 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, ca fondat, se va casa în parte decizia nr. 297 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii pe durata de un an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., inculpatului T.D., pedeapsă pe care o înlătură, menținând celelalte dispoziții.

Se va deduce arestarea preventivă, aplicată fiecărui inculpat de la 23 februarie 2005 la 26 iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 297 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații G.C. și T.D.

Casează, în parte, decizia penală sus-menționată, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interziceri pe durata de un an a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., inculpatului T.D., pedeapsă pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 26 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2006.