Criminal liability for judicial decisions and civil litigation arguments: non-criminal nature of final judgments and procedural submissions.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/ PI din 9 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.G., împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 200/P/2005.

Prin plângerea formulată petentul, în calitate de reprezentant al părților vătămate B.M., B.D.M., a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie desființată rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 200/P/2005, iar cauza să fie trimisă la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor T.M. și G.A., judecători la Judecătoria Oravița, Ț.M., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 C. pen., de către judecătorul T.M., a infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291, 323 C. pen., de judecătorul G.A. și a infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., de avocatul Ț.M.

În motivarea plângerii s-a precizat că judecătorul T.M., la pronunțarea sentinței civile, în dosarul nr. 2061/2003, a luat în considerare acte fictive și expertize topografice care nu cuprind date reale, judecătorul G.A., soluționând contestația formulată împotriva sentinței civile nr. 1383 pronunțată în dosarul nr. 1285/1999 al Tribunalului Caraș-Severin, respingând contestația și motivând o hotărâre pronunțată pe baza unor probe false, iar avocatul Ț.M., în acțiunea civilă ce a format obiectul dosarului nr. 2061/2003 al Judecătoriei Oravița a menționat date false.

Prin rezoluția din 25 octombrie 2005 dată în dosarul nr. 200/P/2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză față de intimați.

Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția din 20 decembrie 2004, în dosarul nr. 1309/II/2/2005.

Formulând plângere la instanța competentă, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză pronunțând o soluție de respingere a plângerii în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul expunând un istoric al cauzelor civile aflat pe rolul instanțelor și susținând în continuare că intimații se fac vinovați de infracțiunile susmenționate.

Examinând cauza atât din punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.

În mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.

Din verificările efectuate s-a constatat că prin sentința civilă nr. 1383 din 19 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosarul nr. 2061/2003, s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată de R.A., R.G., cumpărători și D.S., vânzător, la data de 23 august 1979 pentru imobilul înscris în CF nr. 788 – Oravița nr. top 1203 și a convenției încheiată, la data de 4 mai 1981, între cumpărătorii C.G., C.A., pentru imobilul înscris în C.F. nr. 788 – Oravița Montană, nr. top 1203 și a convenției încheiată la data de 4 mai 1981 între cumpărătorii K.C., K.Șt. și vânzătorul M.G. pentru imobilul înscris în C.F.1535 – Oravița Montană nr. top 1204 în raport de care nu au fost exercitate căile de atac, definitivă prin neapelare la data de 12 februarie 2004.

Hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.

Intimații au desfășurat întreaga activitate în temeiul legii îndeplinindu-și atribuțiile care le revin prin pronunțarea unor soluții în raport de probele administrate, soluții ce puteau fi verificate prin intermediul căilor legale de atac, ele nefiind exercitate în cauză.

În mod corect a reținut instanța că dacă petentul apreciază că acele convenții sunt false are posibilitatea să formuleze plângere penală împotriva autorului falsului.

Sentința civilă nr. 1115 din 8 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosarul nr. 1938/2004, judecător G.A., nu a fost desființată în căile de atac, ceea ce demonstrează că ea este temeinică și legală.

Referitor la avocatul Ț. din cadrul Baroului Reșița, rezoluția procurorului este, de asemenea, temeinică.

În sens procesual, dreptul la acțiunea civilă desemnează numai posibilitatea persoanei de a se adresa organului jurisdicțional în vederea apărării unui drept încălcat, fără ca aceasta să implice în mod necesar și obținerea protecției juridice a acelui drept.

Nu sunt generatoare de efecte juridice și nu pot duce la aplicarea art. 292 C. pen., susținerile reclamantului sau ale apărătorului acestuia dintr-o acțiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii a conținutului acestor acțiuni, de către instanță, iar părțile din procesul civil respectiv au posibilitatea de a contesta cele susținute de reclamant și de a contraproba.

Acțiunile în justiție nu fac parte din categoria declarațiilor cu însușirea de a produce, potrivit legii, consecințe juridice.

În consecință, instanța în mod corect reține în considerentele hotărârii că, dacă reclamantul prin avocatul ales are susțineri necorespunzătoare realității, instanța investită este datoare să judece acțiunea în funcție de probele administrate, în cauză nesăvârșindu-se o faptă penală.

Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 30/ PI din 9 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2006.