Pension benefit eligibility under Law 309/2002 and mandatory referral of constitutional unconstitutionality objection to the Constitutional Court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice reversed and remanded the case, finding in favor of the plaintiff because the lower court violated procedural law by failing to suspend proceedings and refer a raised unconstitutionality objection to the Constitutional Court. The dispute centered on a pension claim under Law No. 309/2002, where the claimant argued that their military service period did not qualify for benefits based on specific military units, and subsequently challenged the constitutionality of the law's first article as violating constitutional rights. The decisive legal basis was Article 23, paragraph 2 of Law No. 47/1992, which mandates that when a party invokes the unconstitutionality of a legal provision upon which the judgment depends, the court must suspend the trial and refer the matter to the Constitutional Court; the High Court determined that the appellate court’s decision on the merits was unlawful and unjustified for omitting this mandatory procedural step.
Legislator headnote
AI generatedart.1 din Legea nr.309/2002, art.10 din Constituție; Pension benefit eligibility under Law 309/2002 and mandatory referral of constitutional unconstitutionality objection to the Constitutional Court: În adevăr, în acțiune reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art.1 din Legea nr.309/2002, pretinzând că acest text contravine art.10 din Constituție, iar instanța a omis să pună în discuția părților cererea de suspendarea judecății și de trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.141 din 25 iunie 2002, a respins acțiunea reclamantului T.D., formulată în sensul anulării hotărârii nr.1335 din 10 ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Buzău.
S-a reținut că, potrivit tabelului cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcțiilor Generale a Serviciului Muncii, pentru perioada 1950 -1961, transmis Ministerului Muncii și Solidarității Sociale de către Arhivele Naționale, cele două unități militare nr.03655 și nr.03220, unde reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 9 mai 1952 – 8 mai 1955, nu fac parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a se acorda drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că prin acțiune a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr.309/2002 și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, iar prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestei excepții.
Recursul este fondat.
În adevăr, în acțiune reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art.1 din Legea nr.309/2002, pretinzând că acest text contravine art.10 din Constituție, iar instanța a omis să pună în discuția părților cererea de suspendarea judecății și de trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției.
Or, potrivit art.23 alin.2 din Legea nr.47/1992, republicată, dacă în cursul judecății, instanța din oficiu sau una din părți invocă neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra constituționalității acelei prevederi.
Așadar, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, întrucât a soluționat pe fond cauza, fără a pune în discuția părților și a se pronunța în prealabil asupra cererii, prin care reclamantul a invocat o excepție de ordine publică.
În consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se proceda în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.D. împotriva sentinței nr.141 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.