Recourse dismissed; illegality of shareholder resolution delegating disposition and branch powers to sole administrator upheld

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1545 pronunțată la 8 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2582/2004, Tribunalul Vaslui, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Vaslui, pentru anularea hotărârilor A.G.E.A. din 22 aprilie 2004.

Instanța a reținut, că hotărârile au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 și O.G. nr. 28/2002.

În raport de aceste acte normative, adunarea generală extraordinară a acționarilor a delegat administratorului unic P.P., competența de a încheia contracte de credit și de garanție cât și aceea de a dispune înființarea sau desființarea de sedii secundare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate.

S-a invocat interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat hotărârea instanței de fond, care a statuat greșit că adunarea generală a acționarilor din 22 aprilie 2004, a delegat legal o parte din atribuțiile proprii, specifice, administratorului unic.

Apelanta, susține că procedând în acest mod adunarea generală a încălcat prevederile art. 115 din O.U. nr. 28/2002, în raport de care actele de dispoziție privind activele societății nu pot fi încheiate de administrator decât numai cu aprobarea prealabilă a acestui organ de conducere.

A mai susținut în acest context că s-au încălcat și prevederile art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Analizând hotărârea în raport de criticile formulate, prin decizia nr. 8 din 7 aprilie 2005 instanța a admis apelul, schimbând sentința, în sensul admiterii acțiunii și a anulării H.A.G.E.A. din 22 aprilie 2004 luate la SC V. SA Vaslui.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că hotărârea este nelegală, fiind fundamentată pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, art. 114 din Legea nr. 31/1990 și art. 115 alin. (1) din O.U. nr. 28/2001.

S-a apreciat că încălcarea dispozițiilor legale a constat în faptul că instanța a menținut greșit H.A.G.E.A., prin care i-a acordat administratorului unic, un mandat pentru încheierea unor raporturi juridice, care au ca obiect valori peste limita legală, aceea de 20 % din totalul activelor pe durata unui exercițiu financiar, deși această delegare de atribuții nu era posibilă.

Instanța a mai reținut că în mod neîntemeiat s-a menținut și H.A.G.E.A., deși aceasta a fost luată cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 114 din Legea nr. 31/1990, care prevăd expres ce atribuții pot fi delegate către administratorul unic.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, indicând ca temei al cererii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, în recurs se invocă interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de apel, a prevederilor legale reținute în considerentele deciziei, în raport de care în mod nefondat a admis apelul.

În concret se solicită a se constata că hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 143 din Legea nr. 31/1990 și art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.

Critica este nefondată.

Așa cum rezultă din lucrările cauzei și cum corect a reținut instanța în calea devolutivă a apelului, prin H.A.G.E.A. din 22 aprilie 2004 s-au delegat administratorului unic, atribuții care-i confereau în mod direct și discreționar, dreptul de a încheia acte de dispoziție esențiale, privind patrimoniul societății și de a lua măsuri privind înființarea sau desființarea unor sedii secundare privind SC V. SA, cu încălcarea dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.

În mod corect instanța de apel, prin prisma acestor dispoziții legale a reținut că administratorii pot încheia actele juridice menționate, numai cu aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acționarilor dată în condițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Ori, în speță prin delegarea dată administratorului, care nu era afectată de această condiție, se transmiteau în sarcina acestuia atribuții pe care nu le putea avea legal și nici statutar, deoarece prin actul constitutiv aceste atribuții revin consiliului de administrație.

Cum dispoziția cuprinsă în art. 143 are caracter de ordine publică, nici o derogare nu este permisă, și deci nici derogările făcute administratorului unic de adunarea generală.

Este relevant de reținut că SC V. SA Vaslui este o societate deținută public, regimul ei fiind determinat atât de dispozițiile Legii nr. 31/1990 cât și ale O.G. nr. 28/2002.

Conform textului prevăzut de art. 115 alin. (1) din O.U. nr. 28/2002 așa cum ulterior a fost modificată și completată prin Legea nr. 525/2002, actele juridice expres prevăzute, pot fi încheiate de către administratorii societăților sub două condiții cumulative: valoarea acestora să nu depășească pe durata unui exercițiu financiar 20 % din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele și să se realizeze numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

În atare situație urmează a se reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale în raport de H.A.G.E.A.

Corect au fost interpretate și aplicate după cum rezultă din considerentele deciziei și prevederile art. 113 lit. c) din Legea nr. 31/1990, referitoare la înființarea sau desființarea unor sedii secundare, atribuții care nu se regăsesc în competența administratorului unic.

Ori, nelegal prin H.A.G.E.A. s-au delegat aceste atribuții administratorului unic.

Așa fiind, pentru aceste considerente și în raport de faptul că din dezvoltarea criticilor formulate, nu a rezultat nici un motiv de ordine publică care să fi putut fi pus în discuția părților, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei C.C. nr. 8 din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.