State loss takeover under Law 7/1992: limitation of public debt assumption eligibility to state-owned economic entities.

Deliberând asupra recursului de față:

Reclamanta SC V.I. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA, ca succesoare legală a fostei B. și M.F.P., să se constate că are un drept de creanță în valoare de 832.750 dolari S.U.A., reprezentând marfă la export livrată SC H.I.S., în valoare de 260.000 dolari S.U.A. și respectiv 572.750 dolari S.U.A. dobândă externă capitalizată neîncasată. Creanța reprezintă pierderi înregistrate de agenții economici cu capital de stat în anii 1989 și 1990, rămase neacoperite și a creditelor bancare neperformante acordate în anii anteriori pentru investiții precum și a creditelor bancare acordate pentru exporturile și lucrările de construcții montaj conform Legii nr. 7/1992.

S-a solicitat și obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere cât și obligarea pârâtelor ca, în 10 zile de la pronunțarea hotărârii să încheie procesul – verbal de preluare la datoria publică internă potrivit art. 4, 6 și 8 din Legea nr. 7/1992.

Cauza a fost soluționată într-un prim ciclu procesual respingându-se acțiunea pentru lipsa calității procesuale active însă sentința a fost anulată și dosarul a fost reținut spre competentă soluționare pe fond.

Evocând fondul, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că nici reclamanta, nici SC S. SRL, societatea care a preluat creanța, nu sunt societăți cu capital de stat ci societăți cu capital privat neaplicându-li-se dispozițiile Legii nr. 7/1992.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că reclamanta s-a subrogat în toate drepturile SC S. SRL care la rândul său s-a subrogat în drepturile SC A.D. SA și că la data încheierii convenției dintre SC A.D. și SC S. SRL nu intrase în vigoare H.G. nr. 447/1991, privind preluarea de către stat a pierderilor înregistrate în anii 1989 și 1990 de agenții economici cu capital de stat.

Se arată că H.G. nr. 447/1991 a fost adoptată la data de 27 iunie 1991 și nu are relevanță data publicării, iar art. 2 din acest act normativ menționează că preluarea pierderilor se va face în decurs de 30 de zile de la data hotărârii; diferit de această mențiune din hotărâre, art. 3 din Legea nr. 7/1992 prevede că preluarea pierderilor de la agenții economici cu capital de stat se va face în decurs de 30 de zile de la publicarea legii.

Recurenta apreciază că H.G. nr. 447/1991 a produs efecte juridice încă din data de 27 iunie 1991, intrând în vigoare la data adoptării ei, fapt ce a avut loc anterior încheierii convenției dintre SC A.D. SA și SC S. SRL.

De altfel, certitudinea valorificării creanței a fost avută în vedere chiar la data încheierii convenției.

Se mai arată că și admițând că noua reglementare intră în vigoare la data publicării, ea vizează și situațiile juridice care se vor naște, modifica sau stinge după data intrării în vigoare precum și efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute.

Recurenta argumentează că la data publicării H.G. nr. 447/1991, 27 iulie 1991, actul normativ nu putea avea în vedere nici o categorie de agenți economici privați care ar fi putut înregistra pierderi din activități de export în perioada 1989 – 1990, întrucât aceștia nici nu existau având în vedere că Legea nr. 31/1990 a intrat în vigoare abia la 17 noiembrie 1990 ca prim act normativ în baza căruia se puteau constitui agenți economici privați.

Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active considerând în principal că reclamanta nu beneficiază de statutul de societate cu capital de stat, această sferă de agenți economici fiind cea ocrotită de dispozițiile privind preluarea la datoria publică a pierderilor. Cum nici recurenta reclamantă și nici SC S. SRL, societatea a cărei succesoare este reclamanta nu sunt societăți cu capital de stat ci cu capital privat, nu pot beneficia de acest statut.

Considerațiile pe care le face recurenta cu privire la imposibilitatea aplicării dispozițiilor H.G. nr. 447/1991 dacă se interpretează că acest act normativ nu se aplică nici unei categorii de agenți economici privați pentru că ei nu existau înainte de apariția Legii nr. 31 din 17 noiembrie 1990 sunt eronate.

În realitate actul normativ se referă la agenții economici cu capital de stat care existau cu certitudine în perioada 1989 – 1990 putând înregistra pierderi din activități de export. Pentru aceștia putea fi justificată preluarea la datoria publică internă a pierderilor având în vedere că textul prevede expres această condiție, societăți cu capital de stat.

Argumentele doctrinare referitoare la aplicarea legii în timp și intrarea în vigoare a hotărârilor de guvern sunt corecte dar nu au relevanța pe care ar dori-o recurenta întrucât delimitarea sferei de aplicare a statutului de societăți care pot beneficia de preluarea la datoria publică a creanțelor este limitativ prevăzută în actul normativ menționat.

Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SA Pitești, împotriva deciziei nr. 483 din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.